Explicația Coranului în română

Ash-Shu'ara · 26:69–74

Sura 26 · Poeții · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 26:69–74. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 69 la 74

Textul arab și traducerea din volum

وَٱتْلُ عَلَيْهِمْ نَبَأَ إِبْرَٰهِيمَ ﴿٦٩﴾ إِذْ قَالَ لِأَبِيهِ وَقَوْمِهِۦ مَا تَعْبُدُونَ ﴿٧٠﴾ قَالُوا۟ نَعْبُدُ أَصْنَامًا فَنَظَلُّ لَهَا عَـٰكِفِينَ ﴿٧١﴾ قَالَ هَلْ يَسْمَعُونَكُمْ إِذْ تَدْعُونَ ﴿٧٢﴾ أَوْ يَنفَعُونَكُمْ أَوْ يَضُرُّونَ ﴿٧٣﴾ قَالُوا۟ بَلْ وَجَدْنَآ ءَابَآءَنَا كَذَٰلِكَ يَفْعَلُونَ ﴿٧٤﴾

69. Povesteste-le istorisirea lui Ibrahim, 70. cand le-a spus tatalui sau si poporului sau: „Ce adorati?” 71. Ei au spus: „Adoram idoli si ramanem staruitori in slujirea lor.” 72. El a spus: „Va aud ei cand ii chemati? 73. Ori va aduc folos sau va fac vreun rau?” 74. Ei au spus: „Nu, dar i-am gasit pe parintii nostri facand astfel.”

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

O, Muhammad, povesteste-le oamenilor istorisirea lui Ibrahim al-Khalil, alesul si iubitul apropiat al lui Allah. Aici este urmarit acest episod deosebit din viata lui, desi intamplarile vietii sale sunt multe, fiindca aceasta istorisire este dintre cele mai uimitoare si mai alese: ea cuprinde Mesajul lui, chemarea poporului sau, argumentarea impotriva lor si arata falsitatea starii in care se aflau.

El le-a spus tatalui si poporului sau: „Ce adorati?” Ei au raspuns, laudandu-se cu adorarea lor: „Adoram idoli”, pe care ii cioplim si ii facem cu propriile maini, „si ramanem staruitori in slujirea lor”, petrecand mult timp in adorarea lor.

Ibrahim le-a aratat de ce idolii nu meritau adorarea: „Va aud ei cand ii chemati?”, raspund chemarii voastre, va usureaza necazul si indeparteaza ceea ce va vatama? „Ori va aduc folos sau va fac vreun rau?” Ei au recunoscut ca nimic din toate acestea nu se intampla. Idolii nu aud rugaciunea, nu aduc nici folos si nici vatamare. De aceea, cand Ibrahim i-a sfaramat, a spus: „Ba cel mai mare dintre ei a facut aceasta. Intrebati-i, daca pot vorbi!” [al-Anbiya', 21:63], iar ei au raspuns: „Stii bine ca acestia nu vorbesc” [al-Anbiya', 21:65]. Aceasta era o stare cunoscuta, fara loc pentru indoiala ori neclaritate.

Ei s-au refugiat atunci in imitarea parintilor lor rataciti si au spus: „Dar i-am gasit pe parintii nostri facand astfel.” I-am urmat in aceasta, am mers pe calea lor si ne-am pastrat obiceiurile.