Ash-Shu'ara · 26:61–68

Versetele 61 la 68

„Cand cele doua cete s-au vazut una pe alta”, cand fiecare a putut-o vedea pe cealalta, „insotitorii lui Musa au spus”, plangandu-se lui Musa si fiind mahniti: „Vom fi ajunsi cu siguranta!” Musa i-a linistit si le-a vestit fagaduinta adevarata a Domnului sau: „Nicidecum!”, lucrurile nu sunt asa cum spuneti si nu veti fi ajunsi, „Domnul meu este cu mine si El ma va calauzi” spre ceea ce ma va salva pe mine si pe voi.

„Atunci i-am revelat lui Musa: Loveste marea cu toiagul tau.” Musa a lovit-o si ea s-a despartit in douasprezece cai, iar fiecare parte a apei era asemenea unui munte urias. Musa si poporul lui au intrat in mare. „I-am apropiat acolo pe ceilalti”, pe Faraon si poporul lui, facandu-i sa intre pe drumul urmat de Musa si de oamenii lui. „I-am salvat pe Musa si pe toti cei impreuna cu el”; au iesit cu totii si niciunul nu a ramas in urma. „Apoi i-am inecat pe ceilalti” si niciunul dintre ei nu a scapat.

„Cu adevarat, in aceasta este un Semn” maret al adevarului Mesajului lui Musa si al falsitatii caii lui Faraon si a poporului sau, „dar cei mai multi dintre ei nu sunt credinciosi”, in ciuda acestor Semne care cer credinta, din pricina stricaciunii inimilor lor. „Cu adevarat, Domnul tau este Atotputernicul, Induratorul”: prin Puterea Sa i-a nimicit pe necredinciosii care l-au tagaduit pe Trimisul Sau, iar prin Mila Sa i-a salvat pe Musa si pe toti cei impreuna cu el.