Ash-Shu'ara · 26:38–51

Versetele 38 la 51

Vrajitorii au fost adunati la timpul stabilit cu Musa, in ziua sarbatorii, cand oamenii erau liberi de munca. S-a facut chemarea catre tot poporul: „Va veti aduna si voi?” Adunati-va ca sa-i vedeti pe vrajitori invingandu-l pe Musa, fiindca ei sunt iscusiti in mestesugul lor; „poate ca ii vom urma pe vrajitori daca ei vor fi biruitori”, ii vom urma in religia lor, ii vom cinsti si vom vedea virtutea stiintei vrajitoriei. Daca ar fi cautat adevarul, ar fi spus: poate il vom urma pe cel care are dreptate si vom afla care cale trebuie urmata. Din aceasta pricina, intrecerea nu a facut decat sa ridice dovada impotriva lor.

Cand vrajitorii au venit la Faraon, au spus: „Vom avea oare o rasplata daca noi vom fi biruitorii?” El le-a spus: „Da”, veti avea rasplata, „iar atunci veti fi dintre cei apropiati mie”. Le-a promis plata si apropierea de el, ca sa le sporeasca ravna de a se impotrivi Mesajului adus de Musa prin toate mijloacele de care erau in stare.

Cand Musa, vrajitorii si poporul Egiptului s-au intalnit la timpul stabilit, Musa i-a povatuit si i-a avertizat: „Vai voua! Nu nascociti minciuni impotriva lui Allah, caci El va va nimici printr-o pedeapsa. Cel care nascoceste minciuni este pierdut” [Ta Ha, 20:61]. Ei s-au certat si s-au sfatuit, apoi Faraon i-a incurajat, iar ei s-au indemnat unii pe altii.

Musa le-a spus: „Aruncati ceea ce aveti de aruncat”, tot ceea ce socotiti ca vreti sa aruncati. Nu le-a pus nicio limita, fiindca era convins ca tot ceea ce adusesera impotriva adevarului era fals. Ei si-au aruncat funiile si toiegele, iar acestea au parut niste serpi care se miscau repede, fiindca au vrajit ochii oamenilor. Au spus: „Pe puterea lui Faraon, noi vom fi negresit biruitorii!” Au cerut ajutor prin puterea unui rob slab si neputincios in toate privintele, dar care se semetise si purta infatisarea unui rege cu osti. Au fost inselati de stralucirea lui si nu au vazut adevarul. Cuvintele lor pot insemna si ca au jurat pe puterea lui Faraon ca ei vor birui.

Atunci Musa si-a aruncat toiagul si acesta a inghitit tot ceea ce plasmuisera din funii si toiege. Plasmuirile lor erau minciuna si falsitate, iar falsitatea nu poate sta inaintea adevarului si nu i se poate impotrivi.

Cand vrajitorii au vazut acest Semn maret, au dobandit certitudine ca nu era vrajitorie, ci un Semn al lui Allah si o minune mare care arata sinceritatea lui Musa si adevarul Mesajului sau. Au cazut in prosternare inaintea Domnului lor si au spus: „Credem in Domnul lumilor, Domnul lui Musa si al lui Harun.” Falsitatea a fost infranta in acea adunare, iar capeteniile ei au marturisit zadarnicia ei. Adevarul s-a aratat si a biruit, pana cand toti cei de fata l-au vazut cu propriii ochi.

Faraon a staruit insa in incapatanare si ratacire si a spus: „Ati crezut in el inainte ca eu sa va dau voie?” El se mira si cauta sa starneasca mirarea poporului sau fata de indrazneala lor de a crede fara ingaduinta si porunca lui. „El este cu siguranta maestrul vostru, cel care v-a invatat vrajitoria.” Totusi Faraon fusese cel care ii adunase, iar capeteniile lui il sfatuisera sa-i aduca din toate cetatile. Ei stiau ca vrajitorii nu-l intalnisera si nu-l vazusera pe Musa inainte de acea zi si ca savarsisera vrajitorii care uimisera privirile si inspaimantasera oamenii. Cu toate acestea au primit cuvintele lui Faraon, desi stiau ca sunt mincinoase. Nu este de mirare ca oamenii cu o asemenea gandire nu cred in adevarul limpede si in Semnele vadite: daca Faraon le spunea despre un lucru ca este altfel decat in realitate, ei il credeau.

Faraon i-a amenintat: „Va voi taia mainile si picioarele din parti opuse”, mana dreapta si piciorul stang, asa cum li se face celor care raspandesc stricaciunea pe pamant, „si va voi rastigni pe toti”, ca sa fiti umiliti si injositi.

Vrajitorii, dupa ce gustasera dulceata credintei, au spus: „Nu este nicio paguba”, nu ne pasa de amenintarea ta, „la Domnul nostru ne vom intoarce. Nadajduim ca Domnul nostru ne va ierta pacatele”, necredinta, vrajitoria si celelalte, „fiindca noi suntem cei dintai credinciosi”, cei dintai dintre aceste osti care au crezut in Musa. Allah i-a intarit si le-a daruit rabdare.

Este cu putinta ca Faraon sa-si fi dus amenintarea la indeplinire, fiindca avea puterea sa o faca, si este cu putinta ca Allah sa-i fi ocrotit de el. Faraon si poporul lui au staruit apoi in necredinta, iar Musa le-a adus in continuare Semnele limpezi. De fiecare data cand un Semn ii lovea puternic, ei ii promiteau lui Musa ca, daca Allah indeparteaza nenorocirea, vor crede si ii vor lasa pe fiii lui Israel sa plece impreuna cu el. Cand Allah indeparta pedeapsa, ei isi calcau fagaduinta.

Cand Musa si-a pierdut nadejdea ca ei vor crede, pedeapsa li s-a cuvenit, iar timpul eliberarii fiilor lui Israel din robie si al asezarii lor pe pamant a sosit, Allah i-a revelat lui Musa porunca urmatoare.