Ash-Shu'ara · 26:32–37

Versetele 32 la 37

Musa si-a aruncat toiagul si deodata acesta a devenit un sarpe mascul, viu si vadit pentru fiecare om, nu o inchipuire si nu ceva facut sa para sarpe. „Si-a scos mana” din deschizatura vesmantului, „iar ea s-a aratat alba privitorilor”: stralucea fara vreo boala sau meteahna, asa cum puteau vedea cei de fata.

Faraon le-a spus capeteniilor din jurul sau, impotrivindu-se adevarului si celui care il adusese: „Acesta este cu adevarat un vrajitor invatat! El vrea sa va scoata din pamantul vostru prin vrajitoria lui.” Le-a incurcat judecata fiindca stia cat de slaba le era mintea si le-a spus ca aceasta fapta era de felul vrajitoriilor. Ei cunosteau faptul ca vrajitorii puteau face lucruri uimitoare pe care oamenii obisnuiti nu le puteau face. Apoi i-a inspaimantat, pretinzand ca Musa voia sa-i alunge din tara lor prin aceasta vrajitorie, pentru ca ei sa se straduiasca sa-l invinga pe cel care, dupa spusele lui, voia sa-i scoata din casele lor.

„Ce porunciti?”, ce credeti ca trebuie facut? Ei au raspuns: „Amana-i pe el si pe fratele lui”, intarzie hotararea asupra lor, „si trimite prin cetati oameni care sa-i adune si sa-ti aduca orice vrajitor invatat”. Trimite in toate cetatile care sunt centre ale stiintei si izvoare ale vrajitoriei si strange orice vrajitor iscusit si cunoscator, caci vrajitoriei i se opune vrajitorie de acelasi fel.

Din Bunatatea lui Allah fata de robii Sai face parte faptul ca El a aratat falsitatea argumentului lui Faraon, cel nestiutor, ratacit si ratacitor. Cand Faraon a pretins ca ceea ce adusese Musa era vrajitorie, Allah a randuit ca ei sa-i adune pe toti vrajitorii iscusiti si sa organizeze o adunare in fata unui numar mare de oameni. Astfel adevarul avea sa biruiasca, iar oamenii stiintei si cei mai iscusiti in vrajitorie aveau sa confirme adevarul Mesajului lui Musa si faptul ca minunile sale nu erau vrajitorie. Faraon a urmat sfatul capeteniilor, a trimis oameni prin cetati si s-a straduit sa-i adune pe vrajitori.