Ash-Shu'ara · 26:213–216

Versetele 213 la 216

Allah ii interzice mai intai Trimisului Sau, iar comunitatii sale prin faptul ca il urmeaza, sa cheme pe altcineva alaturi de Allah, oricine ar fi dintre fapturi. Asocierea aduce pedeapsa vesnica: „Cel care Ii asociaza parteneri lui Allah, Allah ii interzice Paradisul, iar Focul ii va fi adapost” [al-Ma'idah, 5:72].

Interzicerea unui lucru este porunca implinirii opusului sau. Interzicerea asocierii este, asadar, porunca de a-I dedica lui Allah singur intreaga adorare, fara partener, cu iubire, frica, nadejde si smerenie, intorcandu-te spre El in fiecare vreme.

Dupa ce i-a poruncit ceea ce ii desavarseste propria stare, Allah i-a poruncit sa-i calauzeasca pe ceilalti catre calea desavarsirii: „Avertizeaza-i pe cei mai apropiati dintre rudele tale”, pe oamenii cei mai apropiati de tine si cei mai indreptatiti la bunatatea ta in religie si in viata lumeasca. Aceasta nu desfiinteaza porunca de a-i avertiza pe toti oamenii. Daca unui om i se porunceste sa fie bun cu toti, apoi i se spune sa fie bun cu rudele lui, a doua porunca subliniaza dreptul lor deosebit.

Profetul a implinit porunca divina: a chemat clanurile Quraysh, adresandu-se lor in general si in mod deosebit fiecarui grup, aducandu-le aminte si povatuindu-i. Nu a lasat nicio sfatuire ori calauzire pe care era in stare sa o ofere fara sa le-o spuna. Unii s-au lasat calauziti, iar altii s-au indepartat.

„Si coboara-ti aripa cu blandete fata de credinciosii care te urmeaza”: poarta-te bland cu ei, vorbeste-le cu vorbe line, fii apropiat si iubitor, arata-le o purtare buna si bunatate deplina. Asa s-a purtat Profetul. Allah spune: „Prin Mila lui Allah ai fost bland cu ei. Daca ai fi fost aspru si cu inima impietrita, s-ar fi risipit din jurul tau. Iarta-i deci, cere iertare pentru ei si sfatuieste-te cu ei in treburi” [Al 'Imran, 3:159].

Aceasta purtare a Profetului era cea mai desavarsita; prin ea se dobandesc foloase mari si se resping rele mari. Se potriveste oare celui care crede in Allah si in Trimisul Sau si pretinde ca il urmeaza sa fie o povara pentru musulmani, rau la purtare, aspru, cu inima tare, grosolan si cu vorba urata? Iar cand vede la ei un pacat sau o purtare rea, sa-i paraseasca, sa-i urasca si sa le poarte ranchiuna? Intr-un astfel de om nu exista blandete, nici buna-cuviinta, nici reusita daruita de Allah. Din purtarea lui se nasc multe rele si se inchid multe cai ale binelui.

Cu toate acestea, il vezi uneori dispretuindu-i pe cei care au insusiri asemenea Trimisului nobil, acuzandu-i de fatarnicie si compromis; se socoteste desavarsit, isi da un rang inalt si isi admira faptele. Oare aceasta vine din altceva decat din nestiinta si amagirea lui Shaytan, care ii infrumuseteaza purtarea?

De aceea Allah ii spune Trimisului Sau: „Iar daca ei nu te asculta” in vreo chestiune, nu te dezice de persoanele lor si nu inceta sa-i tratezi cu smerenie si blandete. Dezice-te insa de faptele lor: mustra-i pentru acestea, sfatuieste-i, straduieste-te sa-i opresti si indeamna-i sa se caiasca. Versetul inlatura astfel presupunerea gresita ca porunca de a cobori aripa fata de credinciosi ar insemna aprobarea oricarei fapte a lor doar fiindca sunt credinciosi. Allah stie cel mai bine.