Explicația Coranului în română

Ash-Shu'ara · 26:192–203

Sura 26 · Poeții · Tafsir as-Saʿdī

Comentariul pasajului 26:192–203. Textul și notele ediției române sunt păstrate integral.

Comentariul pasajului

Versetele 192 la 203

Textul arab și traducerea din volum

وَإِنَّهُۥ لَتَنزِيلُ رَبِّ ٱلْعَـٰلَمِينَ ﴿١٩٢﴾ نَزَلَ بِهِ ٱلرُّوحُ ٱلْأَمِينُ ﴿١٩٣﴾ عَلَىٰ قَلْبِكَ لِتَكُونَ مِنَ ٱلْمُنذِرِينَ ﴿١٩٤﴾ بِلِسَانٍ عَرَبِىٍّ مُّبِينٍ ﴿١٩٥﴾ وَإِنَّهُۥ لَفِى زُبُرِ ٱلْأَوَّلِينَ ﴿١٩٦﴾ أَوَلَمْ يَكُن لَّهُمْ ءَايَةً أَن يَعْلَمَهُۥ عُلَمَـٰٓؤُا۟ بَنِىٓ إِسْرَٰٓءِيلَ ﴿١٩٧﴾ وَلَوْ نَزَّلْنَـٰهُ عَلَىٰ بَعْضِ ٱلْأَعْجَمِينَ ﴿١٩٨﴾ فَقَرَأَهُۥ عَلَيْهِم مَّا كَانُوا۟ بِهِۦ مُؤْمِنِينَ ﴿١٩٩﴾ كَذَٰلِكَ سَلَكْنَـٰهُ فِى قُلُوبِ ٱلْمُجْرِمِينَ ﴿٢٠٠﴾ لَا يُؤْمِنُونَ بِهِۦ حَتَّىٰ يَرَوُا۟ ٱلْعَذَابَ ٱلْأَلِيمَ ﴿٢٠١﴾ فَيَأْتِيَهُم بَغْتَةً وَهُمْ لَا يَشْعُرُونَ ﴿٢٠٢﴾ فَيَقُولُوا۟ هَلْ نَحْنُ مُنظَرُونَ ﴿٢٠٣﴾

192. Cu adevarat, acesta este o Revelatie de la Domnul lumilor. 193. Duhul cel vrednic de incredere a coborat cu el 194. asupra inimii tale, pentru ca tu sa fii dintre prevenitori, 195. intr-o limba araba limpede. 196. Cu adevarat, el este pomenit in Scripturile celor dintai. 197. Oare nu este un Semn pentru ei faptul ca invatatii fiilor lui Israel il cunosc? 198. Chiar daca l-am fi coborat asupra unuia dintre nearabi, 199. iar el li l-ar fi recitat, tot nu ar fi crezut in el. 200. Astfel l-am facut sa patrunda in inimile nelegiuitilor. 201. Ei nu vor crede in el pana cand nu vor vedea pedeapsa dureroasa. 202. Ea va veni asupra lor pe neasteptate, fara ca ei sa-si dea seama. 203. Atunci vor spune: „Oare ni se va da un ragaz?”

Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi

Dupa ce a pomenit istorisirile Profetilor cu popoarele lor, chemarea lor, raspunsul oamenilor, nimicirea dusmanilor si biruinta finala a Trimisilor, Allah il pomeneste aici pe acest Trimis nobil si Profet ales, precum si Cartea adusa de el, in care se afla calauzire pentru oamenii cu pricepere.

„Cu adevarat, acesta este o Revelatie de la Domnul lumilor.” Cel care a coborat-o este Creatorul cerurilor si al pamantului, Cel care ingrijeste intregul univers, lumile de sus si cele de jos. Asa cum ii ingrijeste pe oameni calauzindu-i catre ceea ce le indreapta viata lumeasca si trupurile, ii ingrijeste si calauzindu-i catre binele religiei si al Vietii de Apoi. Dintre cele mai mari dovezi ale Grijii Sale este coborarea acestei Carti nobile, plina de bine si binecuvantare, care cuprinde o calauzire pentru binele lumii si al Vietii de Apoi si purtari drepte care nu se gasesc in alta carte.

Cuvintele „o Revelatie de la Domnul lumilor” arata maretia ei si Grija deosebita acordata acestei Carti: ea a coborat de la Allah, nu de la altcineva, pentru folosul si calauzirea oamenilor. „Duhul cel vrednic de incredere a coborat cu el”: acesta este Jibril, cel mai ales si mai puternic dintre ingeri. El este vrednic de incredere, astfel incat nu adauga nimic Revelatiei si nu scade nimic din ea.

El a coborat-o „asupra inimii tale”, O, Muhammad, „pentru ca tu sa fii dintre prevenitori”, calauzindu-i prin ea pe oameni catre calea dreptei calauziri si avertizandu-i impotriva caii ratacirii, „intr-o limba araba limpede”, cea mai aleasa dintre limbi, limba oamenilor carora le-a fost trimisa si care au fost primii chemati.

Cugeta la felul in care aceste virtuti inalte s-au adunat in Cartea nobila: este cea mai buna Carte, adusa de cel mai ales inger, celei mai alese fapturi, asupra celei mai alese parti a ei, adica inima sa, catre cea mai buna comunitate ridicata pentru oameni, in cea mai bogata, elocventa si aleasa limba: araba limpede.

„Cu adevarat, el este pomenit in Scripturile celor dintai”, vestit si confirmat in Cartile anterioare. Cand a fost coborat potrivit celor vestite, aceasta a confirmat Scripturile dinainte: „El a adus adevarul si i-a adeverit pe Trimisi” [as-Saffat, 37:37].

„Oare nu este un Semn pentru ei” al adevarului sau si al faptului ca vine de la Allah „faptul ca invatatii fiilor lui Israel il cunosc?” La ei ajunsese cunoasterea, iar ei erau oamenii cei mai invatati. Cand un lucru este nelamurit, el se intoarce la oamenii priceperii si cunoasterii, astfel incat cuvantul lor sa fie dovada impotriva celorlalti. Tot astfel, vrajitorii cei mai priceputi au marturisit ca minunile lui Musa erau adevarate si nu erau vrajitorie; dupa marturia lor, cuvantul celor nestiutori nu mai are greutate.

„Chiar daca l-am fi coborat asupra unuia dintre nearabi”, care nu intelege araba si nu se poate exprima bine in ea, „iar el li l-ar fi recitat, tot nu ar fi crezut in el”, ci ar fi spus ca nu inteleg ce spune si la ce ii cheama. Sa-I multumeasca deci Domnului lor ca Revelatia le-a venit prin graiul celui mai elocvent dintre oameni, cel mai priceput sa exprime intelesurile prin cuvinte limpezi si cel mai sincer sfatuitor, si sa se grabeasca sa creada, sa se supuna si sa o primeasca. Respingerea ei fara vreun motiv de indoiala este necredinta curata si incapatanare mostenita de la popoarele necredincioase.

„Astfel l-am facut sa patrunda in inimile nelegiuitilor”: am facut tagaduirea sa intre si sa se inradacineze in inimile lor asa cum firul este introdus in urechea acului, pana cand a devenit firea lor. Aceasta s-a intamplat din pricina nedreptatii si faptelor lor rele. De aceea, „ei nu vor crede in el pana cand nu vor vedea pedeapsa dureroasa” pentru necredinta lor.

„Ea va veni asupra lor pe neasteptate, fara ca ei sa-si dea seama”, ii va prinde cand nu o asteapta si nu stiu de venirea ei, astfel incat pedeapsa sa fie si mai cumplita. „Atunci vor spune: Oare ni se va da un ragaz?”, cerand prelungirea timpului, dar atunci va fi prea tarziu si ii va cuprinde o pedeapsa care nu poate fi inlaturata sau usurata nici macar o clipa.