Ash-Shu'ara · 26:176–191

Versetele 176 la 191

Cuvantul al-Aykah desemneaza gradini in care ramurile copacilor se impletesc. Locuitorii din al-Aykah erau oamenii din Madyan. Ei l-au tagaduit pe Profetul lor Shu'ayb, care le-a adus acelasi Mesaj ca toti ceilalti Trimisi. El le-a spus: „Oare nu va temeti?” de Allah si nu parasiti ceea ce Il manie si ceea ce El uraste, adica necredinta si pacatul? „Eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de incredere”, iar aceasta cere sa va temeti de Allah si sa ma ascultati.

Pe langa asociere, ei obisnuiau sa insele la masura si cantar. De aceea le-a spus: „Dati masura deplina”, dati intreaga cantitate, „si nu fiti dintre cei care dau mai putin”, furand din averile oamenilor prin masura si cantar nedrept. „Cantariti cu balanta dreapta”, cu un cantar care arata greutatea corecta.

„Temeti-va de Cel care v-a creat pe voi si generatiile dinainte”, oamenii celor dintai vremuri. El singur v-a creat pe voi si pe cei dinainte, fara ca altcineva sa aiba vreo parte in aceasta; de aceea adorati-L singur si marturisiti Unicitatea Lui. Asa cum v-a binecuvantat aducandu-va la existenta si daruindu-va binefaceri, raspundeti-I prin multumire.

Ei l-au respins pe el si Mesajul lui: „Tu esti doar unul dintre cei vrajiti”, vorbesti fara noima asemenea unui om vrajit, care, in cel mai bun caz, nu poate fi tras la raspundere pentru vorbele sale. „Nu esti decat un om asemenea noua”, nu ai nimic care sa te ridice deasupra noastra si sa-ti dea dreptul sa ne chemi sa te urmam. Asa au obiectat cei de dinainte si cei de dupa ei; aceleasi argumente amagitoare se repeta, fiindca oamenii necredintei au aceeasi intelegere. Trimisii le-au raspuns: „Noi nu suntem decat oameni asemenea voua, dar Allah daruieste Harul Sau cui voieste dintre robii Sai” [Ibrahim, 14:11].

„Si te socotim dintre mincinosi.” Aceasta era indrazneala, nedreptate si o afirmatie despre care stiau ca este falsa. Niciun Trimis nu a venit la poporul sau, chemandu-l si aducandu-i dovezi, fara ca Allah sa arate prin mainile lui Semne care dovedeau sinceritatea si cinstea sa. Cu atat mai mult Shu'ayb, numit predicatorul elocvent al Profetilor pentru frumusetea discutiei sale si pentru felul cel mai bun in care aducea argumente poporului sau. Oamenii lui cunosteau sinceritatea lui si adevarul Mesajului, iar pretentia ca il socoteau mincinos era ea insasi o minciuna.

„Fa sa cada peste noi bucati din cer”, bucati ale pedepsei care sa ne nimiceasca, „daca esti dintre cei sinceri”. Ei au spus asemenea celor de un fel cu ei: „O, Allah, daca acesta este adevarul de la Tine, fa sa ploua asupra noastra pietre din cer sau adu-ne o pedeapsa dureroasa” [al-Anfal, 8:32]. Sau cereau anumite Semne alese de ei, fara ca indeplinirea cererii celui care le solicita sa fie obligatorie.

Shu'ayb a spus: „Domnul meu cunoaste cel mai bine ceea ce faceti.” Coborarea pedepsei si aducerea Semnelor cerute nu se aflau in mana lui. Datoria lui era sa le vesteasca Mesajul si sa-i sfatuiasca, iar el facuse aceasta. Domnul sau, care le cunostea faptele si starea, avea sa-i rasplateasca si sa-i traga la socoteala.

„Ei l-au tagaduit”: tagaduirea devenise firea lor statornica; Semnele nu le mai foloseau si nu mai ramanea pentru ei decat coborarea pedepsei. „Iar pedeapsa Zilei Norului i-a cuprins.” Un nor i-a umbrit, iar ei s-au strans sub umbra lui, bucurandu-se de racoarea care nu era racoare. Atunci pedeapsa i-a ars si i-a lasat fara viata sub el; si-au parasit locuintele si au intrat in locasul nenorocirii si pedepsei.

„Cu adevarat, a fost pedeapsa unei Zile cumplite.” Nu mai aveau sa se intoarca in lume pentru a incepe din nou, pedeapsa nu le era usurata nicio clipa si nu li se mai acorda ragaz. „Cu adevarat, in aceasta este un Semn” al sinceritatii lui Shu'ayb, al adevarului chemarii sale si al falsitatii tagaduirii poporului sau, „dar cei mai multi dintre ei nu sunt credinciosi”, in pofida faptului ca au vazut Semnele, fiindca nu se afla in ei nici curatie, nici bine. „Cei mai multi dintre oameni nu sunt credinciosi, oricat de mult ti-ai dori” [Yusuf, 12:103]. „Cu adevarat, Domnul tau este Atotputernicul”, Cel pe care nimeni nu-L poate ajunge datorita Puterii Sale si care supune toate fapturile, „Induratorul”, a Carui Mila este o insusire statornica. Din urmarile ei fac parte toate bunurile din aceasta lume si din Viata de Apoi, din clipa in care Allah a adus lumea la existenta si fara sfarsit. Prin Puterea Sa i-a nimicit pe dusmani cand i-au tagaduit pe Trimisi, iar prin Mila Sa i-a salvat pe aliatii Sai si pe credinciosii care i-au urmat.