Ash-Shu'ara · 26:141–159

Versetele 141 la 159

Thamud, tribul bine cunoscut din tinutul al-Hijr, i-a tagaduit pe Trimisi. Ei l-au tagaduit pe Salih, care le-a adus chemarea la Unicitatea lui Allah, aceeasi chemare la care au chemat toti Trimisii. Prin urmare, tagaduirea lui insemna tagaduirea tuturor. Fratele lor de neam, Salih, le-a spus cu blandete si bunatate: „Oare nu va temeti?” de Allah, parasind asocierea si pacatul?

„Eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de incredere” de la Allah, Domnul vostru. El m-a trimis din Bunatate si Mila fata de voi, asa ca primiti Mila Lui si raspundeti-i cu supunere. Voi imi cunoasteti sinceritatea si cinstea, iar aceasta cere sa credeti in mine si in Mesajul pe care l-am adus. „Nu va cer nicio rasplata pentru aceasta”, ca sa puteti spune ca dorinta de a lua din averile voastre va impiedica sa ma urmati; „rasplata mea este numai la Domnul lumilor”, de la El singur caut rasplata.

„Oare veti fi lasati in siguranta printre cele pe care le aveti aici, printre gradini si izvoare, semanaturi si palmieri cu roade fragede?”, adica roade multe, asezate unele peste altele. Oare credeti ca veti fi lasati fara rost intre aceste bunatati si binefaceri, bucurandu-va de placeri trupesti asemenea animalelor, fara porunci, fara interdictii si folosind aceste binefaceri in neascultarea lui Allah?

„Cioplind cu iscusinta case in munti?” Priceperea si mestesugul vostru au ajuns atat de departe incat faceti locuinte in stanca tare. „Temeti-va deci de Allah si ascultati de mine si nu ascultati porunca celor care intrec masura”, depasind limitele. Acestia „raspandesc stricaciunea pe pamant si nu indreapta nimic”: insusirea si preocuparea lor sunt sa savarseasca pacate si sa-i cheme pe oameni la ele. Ei aduc stricaciune fara nicio indreptare, iar aceasta este cea mai vatamatoare stare, fiind rau curat.

Se pare ca intre ei se aflau oameni care hotarasera sa se impotriveasca Profetului si se grabeau sa-i cheme pe altii pe calea ratacirii. Salih si-a avertizat poporul sa nu se lase amagit de ei. Poate ca acestia sunt cei despre care Allah spune: „In cetate erau noua barbati care raspandeau stricaciunea pe pamant si nu indreptau nimic” [an-Naml, 27:48].

Interdictia si povatuirea nu le-au folosit. Ei i-au spus: „Tu esti doar unul dintre cei vrajiti”, adica vraja te-a cuprins si rostesti vorbe fara noima. „Nu esti decat un om asemenea noua”; ce te face mai bun decat noi, ca sa ne chemi sa te urmam? „Adu-ne un Semn, daca esti dintre cei sinceri.” Totusi, cugetarea la persoana lui si la Mesajul adus era ea insasi dintre cele mai mari Semne limpezi ale sinceritatii sale. Din pricina impietririi inimilor lor, au cerut un anumit Semn; de obicei, cel care cere astfel nu are folos de pe urma Semnului, fiindca cererea lui izvoraste din incapatanare, nu din cautarea calauzirii.

Salih a spus: „Aceasta este o camila”, iesita dintr-o stanca tare si neteda, dupa cum au mentionat multi comentatori, fara sa existe vreun motiv care sa impiedice primirea acestei relatari; toti aveau sa o vada. „Ea are o zi randuita pentru baut, iar voi aveti o zi randuita pentru baut”: intr-o zi ea bea apa fantanii, iar ei beau din laptele ei; in ziua urmatoare ea se indeparta si ei beau din fantana.

„Nu o atingeti cu vreun rau”, nici prin taierea tendoanelor, nici prin altceva, „ca sa nu va cuprinda pedeapsa unei Zile cumplite”. Camila a ramas printre ei potrivit acestei randuieli, dar ei nu au crezut si au staruit in incalcare. „Dar ei au taiat tendoanele camilei, iar apoi au ajuns sa regrete. Pedeapsa i-a cuprins”: strigatul naprasnic s-a abatut asupra lor si i-a nimicit pe toti.

„Cu adevarat, in aceasta este un Semn” al adevarului adus de Trimisii Nostri si al falsitatii cuvintelor celor care li s-au impotrivit, „dar cei mai multi dintre ei nu sunt credinciosi. Cu adevarat, Domnul tau este Atotputernicul, Induratorul.”