Ash-Shu'ara · 26:123–140

Versetele 123 la 140

Poporul 'Ad, caruia ii fusese trimis Hud, i-a tagaduit pe Trimisi. Tagaduirea unuia dintre ei era tagaduirea tuturor, fiindca chemarea lor era una singura. Fratele lor de neam, Hud, le-a vorbit cu blandete si bunatate: „Oare nu va temeti?”, adica oare nu va temeti de Allah si nu parasiti asocierea de parteneri cu El si adorarea altora in afara Lui?

„Eu sunt pentru voi un Trimis vrednic de incredere.” Allah ma trimite la voi din Mila si Grija Sa fata de voi, iar voi imi cunoasteti sinceritatea si cinstea. „Temeti-va deci de Allah si ascultati de mine”: impliniti dreptul lui Allah, temandu-va de El, si dreptul meu, ascultandu-ma in ceea ce va poruncesc si va interzic. Urmati-ma, caci nimic nu va impiedica sa credeti: eu nu va cer plata pentru vestirea Mesajului si sfatuirea voastra, ca aceasta sa va fie o povara; „rasplata mea este numai la Domnul lumilor”, Cel care le daruieste robilor Sai binefaceri, generozitate si har, iar aliatilor si Profetilor Sai le daruieste o Grija deosebita.

„Oare ridicati pe fiecare loc inalt cate un semn, numai pentru joaca?”, prin loc inalt fiind inteleasa aici o trecatoare intre munti, iar prin semn, un reper. Faceti aceasta fara vreun folos pentru religia ori viata voastra lumeasca. „Si va faceti constructii marete”, precum bazine si rezervoare puternice, „nadajduind sa traiti vesnic?”, desi nimeni nu poate ramane vesnic in aceasta lume.

„Iar cand loviti, loviti ca niste tirani”, omorandu-i si lovindu-i pe oameni si luandu-le averile. Allah le daruise o putere mare, iar ei ar fi trebuit sa o foloseasca in ascultarea Lui. In schimb, s-au trufit si au spus: „Cine este mai puternic decat noi?” [Fussilat, 41:15], folosindu-si puterea pentru neascultare, desertaciune si nechibzuinta. De aceea Profetul lor i-a oprit de la aceasta si le-a spus din nou: „Temeti-va deci de Allah”, parasind asocierea si tirania, „si ascultati de mine”, caci stiti ca sunt Trimisul lui Allah catre voi, sincer si vrednic de incredere.

„Temeti-va de Cel care v-a daruit ceea ce cunoasteti”, binefaceri pe care nu le puteti tagadui: „v-a daruit turme” de camile, vite si oi, „si fii”, inmultindu-va averile si copiii, indeosebi baietii, partea mai aleasa dintre cele doua sexe, „gradini si izvoare”. Dupa ce le-a amintit aceste binefaceri, Hud i-a avertizat asupra pedepsei la care se expuneau: „Cu adevarat, ma tem pentru voi de pedeapsa unei Zile cumplite.” Din mila si grija fata de ei, se temea ca o pedeapsa grea, care nu mai putea fi inlaturata dupa venirea ei, avea sa-i loveasca daca staruiau in necredinta si incalcare.

Ei au raspuns cu incapatanare: „Este totuna pentru noi daca ne povatuiesti sau nu.” Aceasta era culmea trufiei: indemnurile lui Allah, care pot topi muntii tari si pot despica inimile oamenilor intelepti, nu mai aveau niciun efect asupra lor. Nedreptatea lor ajunsese la capat, nenorocirea lor era deplina si nu mai exista nadejde ca se vor lasa calauziti.

Ei au spus: „Aceasta nu este decat obiceiul celor de odinioara”, adica starea aceasta de belsug si viata tihnita a existat si la generatiile dinainte: uneori oamenii traiesc in bunastare, alteori in lipsuri; asa ar fi viata, nu necazuri si daruri de la Allah, prin care El ii pune la incercare. „Iar noi nu vom fi pedepsiti.” Prin aceasta tagaduiau Invierea sau il luau in batjocura pe Profetul lor, pretinzand ca, daca ar fi inviati, binefacerile lumii de aici ar continua pentru ei si atunci.

„Astfel l-au tagaduit, iar Noi i-am nimicit.” Tagaduirea devenise firea lor statornica si nimic nu-i mai oprea de la ea. Allah spune: „Cat despre 'Ad, ei au fost nimiciti printr-un vant naprasnic si rece, pe care El l-a dezlantuit asupra lor sapte nopti si opt zile necurmate; ai fi vazut oamenii cazuti acolo ca niste trunchiuri de palmieri prabusiti” [al-Haqqah, 69:6-7].

„Cu adevarat, in aceasta este un Semn” al sinceritatii lui Hud, al adevarului Mesajului sau si al falsitatii caii asocierii si tiraniei urmate de poporul lui, „dar cei mai multi dintre ei nu sunt credinciosi”, in pofida Semnelor care cer credinta. „Cu adevarat, Domnul tau este Atotputernicul”, Cel care i-a nimicit prin Puterea Sa, desi erau puternici, „Induratorul” fata de Hud si credinciosii impreuna cu el, pe care i-a salvat.