Al-Furqan · 25:32–34

Versetele 32 la 34

Aceasta face parte dintre propunerile pe care necredinciosii le nascocisera si le indreptau impotriva Profetului. Ei spuneau: „De ce nu i-a fost coborat Coranul dintr-odata?”, asa cum cartile de mai inainte fusesera coborate deodata. Dar ce neajuns ar fi in faptul ca a fost coborat in acest fel? Dimpotriva, aceasta forma de coborare este mai deplina si mai buna.

De aceea Allah spune: „Asa a fost”, adica l-am coborat treptat, „pentru ca prin el sa-ti intarim inima”. Ori de cate ori se cobora o parte din Coran, linistea si statornicia lui sporeau, mai ales atunci cand apareau imprejurari care puteau aduce neliniste. Coborarea Coranului in chiar momentul ivirii unei imprejurari avea un efect deosebit si intarea inima mai mult decat daca pasajul ar fi fost coborat mai inainte si apoi doar amintit cand se ivea pricina.

„Noi ti l-am recitat treptat, cu o randuiala desavarsita”, adica l-am facut sa ajunga la tine incet si in trepte. Toate acestea arata grija lui Allah pentru Cartea Sa, Coranul, si pentru Trimisul Sau Muhammad: El a facut coborarea Cartii Sale potrivita cu starile Trimisului si cu trebuintele religioase ale acestuia.

„Ei nu-ti aduc nicio pilda”, nicio obiectie prin care sa se impotriveasca adevarului si sa incerce sa-ti respinga Mesajul, „fara ca Noi sa-ti aducem adevarul si cea mai buna talcuire.” Allah ti-a coborat un Coran care cuprinde tot ce este necesar pentru adevar, cu o limpezime deplina in cuvinte. Toate intelesurile lui sunt adevarate si curate de falsitate si indoiala, iar cuvintele lui arata hotarele lucrurilor in cea mai limpede forma si talcuiesc intelesurile pe deplin.

Acest verset arata ca invatatul care vorbeste despre cunoastere, fie el invatat al hadithului, profesor ori predicator, trebuie sa urmeze pilda Domnului sau in felul in care El a carmuit treburile Trimisului. El trebuie sa priveasca la starile oamenilor: ori de cate ori se iveste un eveniment ori o imprejurare, sa aduca versetele coranice, hadithurile profetice si indemnurile potrivite acelei situatii.

Versetul este si un raspuns impotriva celor care forteaza interpretarea textelor, precum Jahmiyyah si cei asemenea lor, care socotesc ca multe texte ale Coranului trebuie interpretate cu alte intelesuri decat cele aratate de sensul lor limpede. Dupa parerea lor, Coranul nu ar oferi cea mai buna talcuire, ci cea mai buna talcuire ar fi explicatia prin care ei au rastalmacit intelesurile. Aceasta pretentie este ea insasi o denaturare.

Allah vesteste apoi starea politeistilor care l-au tagaduit pe Trimisul Sau si sfarsitul nenorocit care ii asteapta: „Cei care vor fi tarati pe fetele lor”, tarati si impinsi de ingerii pedepsei intr-o priveliste cumplita, „catre Iad”, locul care strange toate felurile de chin si pedeapsa, „se afla in cel mai rau loc si sunt cei mai rataciti de la Cale”. Comparatia nu inseamna ca si credinciosii ar fi rataciti, dar intr-un grad mai mic. Credinciosii au cea mai buna stare si cel mai bun sfarsit: in lume au fost calauziti pe Calea cea dreapta, iar in Viata de Apoi vor ajunge in Gradinile Desfatarii.