Al-Furqan · 25:25–29

Versetele 25 la 29

Allah vesteste Maretia Zilei Invierii si ceea ce se va afla in ea dintre greutati, necazuri si lucruri care inspaimanta inimile. „In Ziua in care cerul se va despica prin nori”, aceia sunt norii in care Allah va cobori de deasupra cerurilor. Cerurile se vor despica si se vor deschide, iar ingerii fiecarui cer vor cobori in randuri: fie un rand va inconjura toate creaturile, fie ingerii fiecarui cer vor alcatui un rand, iar ingerii cerului urmator un alt rand langa el, si asa mai departe.¹

Sensul este ca ingerii, in ciuda numarului si puterii lor, vor cobori si vor inconjura fapturile, supusi poruncii Domnului lor; niciunul nu va vorbi fara ingaduinta lui Allah. Ce se poate spune atunci despre omul slab, mai ales despre acela care s-a impotrivit Stapanului sau prin pacate mari si prin fapte care Ii aduc Mania, apoi vine la El cu pacate de care nu s-a cait? Stapanul Creator il va judeca fara nicio nedreptate, nici macar cat un fir de praf.

De aceea Allah spune ca Ziua aceea „pentru necredinciosi va fi o Zi grea”, din pricina greutatii si a nenorocirilor prin care vor trece. Pentru credincios, dimpotriva, ea va fi usoara, iar povara ii va fi usurata: „In Ziua in care ii vom aduna pe cei cu frica de Allah inaintea Celui Milostiv ca pe o delegatie cinstita si ii vom mana pe nelegiuiti insetati catre Iad” [Maryam, 19:85-86].

„Stapanirea adevarata va apartine in acea Zi Celui Milostiv.” Niciunei creaturi nu-i va mai ramane nici macar infatisarea stapanirii pe care a avut-o in lume; regii si supusii, cei liberi si robii, nobilii si ceilalti vor fi cu totii egali. Ceea ce linisteste inima este ca Allah a legat stapanirea acelei Zile de Numele Sau „Cel Milostiv”. Mila Lui cuprinde toate lucrurile; prin ea se mentin lumea aceasta si Viata de Apoi, se desavarseste orice lipsa si se inlatura orice cusur.

Numele care arata Mila Lui predomina asupra celor care arata Mania, iar Mila Sa intrece si biruieste Mania Sa. Allah l-a creat pe om slab, apoi l-a onorat si l-a cinstit ca sa-Si desavarseasca binefacerea fata de el si sa-l acopere cu Mila Sa. In Ziua Invierii oamenii vor sta smeriti si nemiscati de frica, asteptand judecata si ceea ce li se va intampla. Allah este insa mai milostiv fata de ei decat parintii si chiar decat ei insisi. Ce credeti, asadar, despre felul in care Se va purta cu ei? Nimeni nu va pieri sub aceasta Mila decat acela caruia i s-a hotarat pierzarea, si nimeni nu va fi indepartat de ea decat acela pe care propria nenorocire l-a cuprins si asupra caruia pedeapsa a devenit inevitabila.

„In acea Zi, cel nedrept”, care I-a facut partasi lui Allah, nu a crezut si i-a tagaduit pe Trimisi, „isi va musca mainile” din parere de rau, tristete si mahnire, si va spune: „O, de-as fi urmat o cale impreuna cu Trimisul!”, crezand in el si urmandu-l. „Vai mie! De nu l-as fi luat pe cutare drept prieten!” Cutare inseamna orice diavol dintre oameni ori jinni pe care l-a luat prieten apropiat. L-a socotit vrajmas pe cel mai sincer si mai milostiv om fata de el si s-a imprietenit cu cel mai aprig vrajmas; din aceasta prietenie nu a dobandit decat nenorocire, pierdere, rusine si pieire.

„El m-a abatut de la Pomenire dupa ce aceasta a venit la mine”, infrumusetandu-mi prin inselaciune si soapte ratacirea pe care o urma. „Iar Satana este intotdeauna tradator fata de om”: ii impodobeste falsitatea, ii urateste adevarul si ii da fagaduinte mincinoase, apoi il paraseste si se dezice de el, asa cum le va spune tuturor urmasilor sai dupa incheierea judecatii: „Cu adevarat, Allah v-a facut o fagaduinta adevarata, iar eu v-am fagaduit si v-am inselat. Nu am avut nicio putere asupra voastra, decat ca v-am chemat, iar voi mi-ati raspuns. Nu ma mustrati pe mine, ci mustrati-va pe voi insiva. Eu nu va pot ajuta si nici voi nu ma puteti ajuta. Eu ma dezic de faptul ca m-ati facut partas lui Allah mai inainte” [Ibrahim, 14:22].

Asadar, robul sa priveasca spre sine cat timp mai exista posibilitatea, sa prinda ocazia de a indrepta ceea ce mai poate fi indreptat inainte ca aceasta sa nu mai fie cu putinta, sa-i ia drept aliati pe aceia a caror alianta ii aduce fericirea si sa-i socoteasca vrajmasi pe aceia a caror dusmanie ii este de folos, iar prietenia lor ii este vatamatoare. Allah este Cel care daruieste izbanda.