Al-Furqan · 25:17–20

Versetele 17 la 20

Allah vesteste starea politeistilor si a partasilor lor in Ziua Invierii, cand aceia pe care i-au adorat se vor dezice de ei, iar faptele lor vor deveni zadarnice. „In Ziua in care ii va aduna pe ei”, pe necredinciosii politeisti, „si pe cei pe care ii adorau in afara lui Allah”, El se va adresa celor adorati, spre mustrarea celor care i-au adorat: „Voi i-ati ratacit pe acesti robi ai Mei sau ei insisi au ratacit Calea?” Le-ati poruncit sa va adore si le-ati infrumusetat aceasta fapta, ori ei au savarsit-o din proprie initiativa?

„Ei vor spune: Marire Tie!” Il vor declara mai presus de partasii pe care politeistii I i-au atribuit si se vor dezice de acea inchinare. „Nu ni se cuvenea sa luam alti aliati in afara Ta”, adica nu ne era potrivit si nici ingaduit sa adoram si sa chemam pe altcineva in afara Ta. Noi avem nevoie de Tine si de adorarea Ta si ne dezicem de adorarea altuia. Cum am fi putut atunci sa le cerem oamenilor sa ne adore? Aceasta este cu neputinta. Sau sensul poate fi: „Marire Tie! Departe de noi sa fim luati drept aliati in afara Ta!”

Sensul este asemenea raspunsului lui 'Isa ibn Maryam: „Cand Allah va spune: O, 'Isa, fiul Maryamei, le-ai spus tu oamenilor: Luati-ma pe mine si pe mama mea drept doua divinitati in afara lui Allah? El va spune: Marire Tie! Nu mi se cuvenea sa spun ceea ce nu aveam dreptul sa spun. Daca as fi spus, Tu ai fi stiut. Tu stii ceea ce este in mine, iar eu nu stiu ceea ce este in Tine. Cu adevarat, Tu esti Cunoscatorul celor nevazute. Eu nu le-am spus decat ceea ce mi-ai poruncit: Adorati-L pe Allah, Domnul meu si Domnul vostru” [al-Ma'idah, 5:116-117]. Allah mai spune: „In Ziua in care ii va aduna pe toti, le va spune ingerilor: Oare pe voi va adorau acestia? Ei vor spune: Marire Tie! Tu esti Ocrotitorul nostru, nu ei. Ei ii adorau pe jinni; cei mai multi dintre ei credeau in acestia” [Saba', 34:40-41]. Si: „Cand oamenii vor fi adunati, cei adorati le vor deveni vrajmasi si se vor dezice de adorarea lor” [al-Ahqaf, 46:6].

Dupa ce isi vor declara nevinovatia si vor arata ca nu au chemat la adorarea altuia decat Allah si nu i-au ratacit, vor mentiona cauza ratacirii politeistilor: „insa Tu le-ai daruit lor si parintilor lor bunurile vietii”. Ei s-au cufundat in placerile lumii si si-au urmat dorintele „pana cand au uitat Pomenirea”. Placerile si poftele i-au abatut, astfel incat au pastrat numai interesele lumesti si si-au pierdut religia. „Au devenit oameni pierduti”, lipsiti de bine, incapabili de vreun bine si pregatiti numai pentru pieire.

Ei arata astfel piedica ce i-a oprit sa urmeze calauzirea: desfatarea cu lumea i-a abatut de la ea, iar cauza care ar fi cerut calauzirea - binele din ei - lipsea. Cand lipseste cauza calauzirii si exista piedica, vei gasi in ei toate felurile de rau si stricaciune.

Cand cei adorati pe nedrept se vor dezice de politeisti, Allah ii va mustra: „Acestia au tagaduit ceea ce spuneti.” Ei au tagaduit pretentia voastra ca v-ar fi poruncit sa-i adorati, ca ar fi fost multumiti de faptele voastre ori ca vor mijloci pentru voi la Domnul vostru. Au devenit dintre cei mai mari vrajmasi ai vostri; astfel, vi se cuvine pedeapsa. „Iar voi nu veti putea nici sa indepartati pedeapsa”, prin faptele voastre, prin rascumparare ori prin vreun alt mijloc, „nici sa aflati ajutor”, fiindca sunteti neputinciosi si nu aveti sprijinitor. Aceasta este hotararea asupra celor rataciti si nestiutori care i-au urmat orbeste pe altii, cea mai rea hotarare si cel mai rau sfarsit.

Despre cel incapatanat, care a cunoscut adevarul si s-a indepartat de el, Allah spune: „Iar celui dintre voi care savarseste nedreptate”, tagaduind adevarul cu nedreptate si indaratnicie, „ii vom da sa guste o pedeapsa mare”, a carei marime nu poate fi masurata.

Apoi Allah raspunde obiectiei: „Ce fel de trimis este acesta, care mananca hrana si umbla prin piete?” El spune: „Nu am trimis inaintea ta decat trimisi care mancau hrana si umblau prin piete.” Nu le-am dat trupuri care sa nu aiba nevoie de mancare si nu i-am facut ingeri; in ei ai o pilda. Bogatia si saracia sunt incercari randuite de Allah potrivit Intelepciunii Sale: „Noi i-am facut pe unii dintre voi incercare pentru altii.”

Trimisul este incercare pentru cei la care este trimis, pentru a se vedea cine se supune si cine se razvrateste; iar Trimisii sunt incercati prin chemarea oamenilor. Bogatul este incercare pentru sarac, saracul pentru bogat si tot astfel cu celelalte categorii ale creatiei in aceasta lume, casa incercarii si a examinarii.

Scopul incercarii este: „Oare veti fi rabdatori?” Veti implini ceea ce vi s-a incredintat, ca Domnul vostru sa va rasplateasca, ori nu veti rabda si veti merita pedeapsa? „Domnul tau este Atoatevazator”: El cunoaste starile voastre, il alege pe cel despre care stie ca este potrivit pentru Mesaj si il deosebeste prin Harul Sau. El cunoaste faptele voastre si va va rasplati: daca sunt bune, sfarsitul va fi bun, iar daca sunt rele, sfarsitul va fi rau.