An-Nur · 24:6–10

Versetele 6 la 10

Marturiile sotului impotriva sotiei indeparteaza de la el pedeapsa prescrisa pentru acuzatie, deoarece, de obicei, un sot nu-si acuza sotia de ceva care ii pateaza si propria onoare decat daca spune adevarul. In plus, el are un interes legitim sa faca aceasta, temandu-se ca i-ar putea fi atribuit un copil care nu este al lui, precum si din alte pricini care nu exista atunci cand un strain acuza o femeie straina.

De aceea Allah spune: „Iar cei care isi acuza sotiile”, adica sotiile libere, nu sclave, „si nu au alti martori in afara de ei insisi”, neavand pe nimeni care sa marturiseasca despre ceea ce le atribuie, „marturia fiecaruia dintre ei sa fie patru marturii pe Allah ca el este dintre cei care spun adevarul”. Aceasta este numita marturie deoarece tine locul celor patru martori: sotul spune ca Il ia pe Allah drept martor ca este sincer in acuzatia adusa sotiei sale.

„Iar a cincea sa fie ca blestemul lui Allah sa fie asupra lui daca este dintre cei care mint.” La a cincea rostire adauga ceva care intareste marturiile anterioare: cheama blestemul lui Allah asupra sa daca minte. Cand incheie astfel li'anul, pedeapsa prescrisa pentru acuzatia mincinoasa este indepartata de la el.

Sensul aparent al versetelor arata ca, daca sotul il numeste pe barbatul cu care sustine ca sotia sa a savarsit zina, nu este biciuit pentru acea acuzatie, deoarece ea este legata de acuzatia adusa sotiei. Invatatii au doua pareri cu privire la femeia care refuza sa rosteasca li'anul: i se aplica pedeapsa prescrisa pe baza li'anului sotului sau este inchisa? Dovada sustine ca i se aplica pedeapsa, fiindca Allah spune: „Si pedeapsa este indepartata de la ea daca marturiseste de patru ori pe Allah ca el este dintre cei care mint.” Daca pedeapsa nu ar deveni cuvenita prin li'anul lui, li'anul ei nu ar indeparta-o. Totodata, aceasta arata ca pedeapsa este indepartata de la ea daca raspunde marturiei lui printr-o marturie asemanatoare.

Ea marturiseste de patru ori pe Allah ca sotul minte, iar a cincea oara, pentru intarire, cheama Mania lui Allah asupra ei daca el spune adevarul. Dupa incheierea li'anului intre cei doi, ei sunt despartiti pentru totdeauna, iar copilul in privinta caruia a aparut disputa nu ii mai este atribuit barbatului.

Sensul aparent al pasajului arata ca aceste cuvinte sunt obligatorii atat pentru barbat, cat si pentru femeie, in ordinea mentionata, fara sa fie omis sau schimbat ceva. Li'anul ii apartine numai sotului atunci cand isi acuza sotia, nu si invers. Dupa li'an, asemanarea copilului cu sotul nu mai are insemnatate, dupa cum, daca li'anul nu a avut loc, asemanarea cu barbatul acuzat nu impiedica atribuirea copilului sotului. Asemanarea este luata in considerare numai atunci cand nu exista un alt indiciu care sa incline hotararea.

„Si daca nu ar fi Harul lui Allah asupra voastra, Mila Sa si faptul ca Allah este Primitor al caintei, Intelept...” Raspunsul conditiei este omis, dar contextul il arata: asupra celui care minte dintre cei doi s-ar fi abatut ceea ce el insusi a chemat asupra sa. Insa, prin Harul si Mila Sa, Allah a legiuit aceasta hotarare speciala pentru soti, fiindca aveau nevoie de ea. El v-a aratat uratenia zinei si a acuzatiei mincinoase si a legiuit cainta de aceste pacate mari si de altele.