An-Nur · 24:39–40

Versetele 39 la 40

Acestea sunt doua pilde pe care Allah le da pentru faptele necredinciosilor, pentru zadarnicia lor, pentru pierderea celui care le savarseste si pentru parerea lui de rau. „Iar faptele celor care nu cred”, care nu cred in Domnul lor si ii tagaduiesc pe Trimisii Sai, „sunt asemenea unui miraj intr-un ses”, adica intr-un pamant neted si sterp, fara copaci si plante. „Cel insetat”, a carui sete este atat de puternica incat isi inchipuie ceea ce altul nu-si inchipuie, „il socoteste apa”, aceasta fiind o presupunere mincinoasa. El merge catre miraj ca sa-si potoleasca setea, „pana cand ajunge la el si nu gaseste nimic”. Atunci parerea lui de rau devine mare, iar setea ii sporeste, fiindca speranta i-a fost taiata.

Tot astfel sunt faptele necredinciosilor. Ele sunt vazute, iar omul nestiutor, care nu cunoaste realitatea lucrurilor, le socoteste folositoare, fiind amagit de infatisarea lor. El crede ca ii implinesc poftele si are mare nevoie de ele, asa cum cel insetat are nevoie de apa. Cand ajunge la faptele sale in Ziua Rasplatirii, le gaseste pierdute si nu gaseste nimic. Aceasta nu inseamna insa ca au disparut fara sa-i aduca nici folos, nici raspundere, caci „Il gaseste pe Allah”, iar El „ii plateste pe deplin socoteala”. Lui Allah nu-I ramane ascunsa nici cea mai mica fapta si nimic mic ori mare nu lipseste. „Allah este grabnic la socoteala”: nestiutorul sa nu creada ca fagaduinta intarzie; ea va veni negresit.

Allah a asemanat aceste fapte cu mirajul dintr-un ses fara copaci si plante. Tot asa sunt inimile in care nu exista bine si dreptate prin care faptele sa creasca si sa fie binecuvantate, din pricina piedicii care este necredinta.

A doua pilda a zadarniciei faptelor lor este aceea a „intunericurilor dintr-o mare adanca, acoperita de un val, deasupra caruia este un alt val, iar deasupra sunt nori”. Peste intunericul marii adanci se afla intunericul valurilor ingramadite, peste el intunericul norilor grosi, iar peste toate intunericul noptii. Intunericul devine atat de puternic incat omul aflat acolo, „daca isi intinde mana, abia daca o vede”, desi ea este foarte aproape; cu atat mai putin poate vedea altceva.

Asa sunt necredinciosii: intunericuri s-au ingramadit in inimile lor. Mai intai este intunericul firii stricate, in care nu se afla niciun bine; peste el intunericul necredintei, apoi intunericul nestiintei, iar peste toate intunericul faptelor care izvorasc din acestea. Ei raman rataciti in intuneric, orbecaind in nedumerire, indepartandu-se de calea dreapta si umbland pe drumurile ratacirii. Aceasta fiindca Allah i-a parasit si nu le-a dat din Lumina Sa. „Iar acela caruia Allah nu-i da lumina nu va avea nicio lumina”, caci el este nedrept si nestiutor, iar in inima nu exista bine si lumina decat ceea ce ii daruieste Stapanul ei.

Este cu putinta ca ambele pilde sa priveasca faptele tuturor necredinciosilor, fiecare pilda descriindu-le dintr-o alta latura. Este cu putinta si ca fiecare sa priveasca un grup: prima pilda pe cei urmati, iar a doua pe cei care ii urmeaza. Allah stie mai bine.