An-Nur · 24:36–38

Versetele 36 la 38

Fiindca mijloacele prin care se dobandeste lumina credintei si a Coranului se gasesc mai ales in moschei, Allah le pomeneste prin lauda: El este adorat „in case” cu o mare virtute, cele mai iubite locuri pentru El, adica moscheile. Allah „a ingaduit”, adica a poruncit si a indemnat, ca aceste case „sa fie inaltate” si Numele Lui sa fie pomenit in ele. Aceste doua expresii aduna toate hotararile privitoare la moschei: construirea si ridicarea lor, maturarea si curatirea lor de murdarie si necuratie, ocrotirea lor de cei lipsiti de judecata, de copiii care nu se pazesc de necuratie si de necredinciosi, precum si ferirea lor de vorbirea desarta si de ridicarea glasului in altceva decat pomenirea lui Allah.

„Si in care Numele Lui este pomenit” cuprinde toate rugaciunile obligatorii si voluntare, citirea Coranului, tasbih, tahlil si celelalte forme de dhikr, invatarea si predarea stiintei, discutarea problemelor religiei, i'tikaf si celelalte acte de adorare care se implinesc in moschei. Intretinerea moscheilor este asadar de doua feluri: intretinerea constructiei si ocrotirea ei, apoi intretinerea pomenirii lui Allah prin rugaciune si celelalte acte de adorare. Al doilea fel este cel mai nobil. De aceea au fost legiuite cele cinci rugaciuni si rugaciunea de vineri in moschei: dupa cei mai multi invatati, implinirea lor in moschei este obligatorie, iar dupa altii este recomandata.

Apoi Allah ii lauda pe cei care le umplu prin adorare: „El este preamarit in ele” cu sinceritate, „dimineata”, la inceputul zilei, „si seara”, la sfarsitul ei. Aceste doua timpuri au fost mentionate pentru virtutea lor si fiindca in ele indreptarea catre Allah este mai usoara. Aici intra preamarirea din rugaciune si din afara ei; de aceea au fost legiuite pomenirile si wirdurile diminetii si serii.

„De barbati” - si ce barbati minunati! - pe care desfatarile lumii, negotul si castigurile nu-i abat. „Pe care nici negotul, nici vanzarea nu-i abat”: negotul cuprinde orice activitate prin care se urmareste obtinerea unui castig in schimbul a ceea ce se ofera. Vanzarea este mentionata separat dupa aceasta notiune generala, deoarece oamenii se ocupa de ea mai mult decat de celelalte forme de castig. Ei fac negot, vand si cumpara, iar aceasta nu este oprita, dar nu lasa aceste lucruri sa-i abata si nu le dau intaietate fata de „pomenirea lui Allah, implinirea rugaciunii si daruirea zakahului”. Ascultarea si adorarea lui Allah sunt tinta si capatul dorintei lor, iar tot ceea ce le impiedica este indepartat.

Fiindca parasirea treburilor lumesti este grea pentru cele mai multe suflete, iar iubirea castigului este inradacinata in ele, Allah pomeneste ceea ce ii ajuta prin indemn si infricosare: „Ei se tem de o Zi in care inimile si privirile se vor rasturna”, din pricina groazei si tulburarii inimii si trupului. Teama de acea Zi le face usoara fapta buna si parasirea lucrului care ii abate.

„Pentru ca Allah sa-i rasplateasca dupa cele mai bune fapte ale lor.” Cele mai bune fapte sunt faptele bune, caci omul savarseste fapte ingaduite si altele, dar rasplata este pentru fapta buna. Allah spune si: „Allah le va sterge cele mai rele fapte si le va da rasplata dupa cele mai bune fapte pe care le-au savarsit” [az-Zumar, 39:35]. „Si sa le sporeasca din Harul Sau”, cu mult peste rasplata faptelor lor. „Allah inzestreaza fara socoteala pe cine voieste”: ii da mai mult decat poate dobandi prin faptele sale si mai mult decat si-a dorit, fara numar si fara masura. Aceasta arata belsugul Harului Sau.