Al-Mu'minun · 23:96–98

Versetele 96 la 98

Aceasta tine de purtarea aleasa pe care Allah i-a poruncit-o Trimisului: cand vrajmasii te vatama prin cuvant sau fapta, nu le raspunde cu rau, desi este ingaduit sa raspunzi cu un rau egal, ci respinge vatamarea facandu-le bine. Aceasta este marinimie fata de cel care ti-a gresit.

Prin aceasta, vatamarea lui se va imputina acum si in viitor, binefacerea il va atrage mai usor spre adevar si il va apropia de regret, de parerea de rau si de intoarcerea cu cainta pentru ceea ce a facut, iar cel care iarta va dobandi insusirea binefacatorului si il va birui pe vrajmasul sau, Shaytan. El va merita Rasplata Domnului: „Cel care iarta si indreapta, rasplata lui este la Allah” [ash-Shura, 42:40] si „Respinge raul prin ceea ce este mai bun si iata ca acela intre care si tine era dusmanie devine ca un prieten apropiat. Dar aceasta nu le este daruita decat celor rabdatori si nu le este daruita decat celor cu o parte mare” [Fussilat, 41:34-35].

„Noi stim mai bine ceea ce ei atribuie”, cuvintele lor de necredinta si respingere a Adevarului. Stiinta Noastra le cuprinde pe toate, dar Noi i-am iertat, le-am dat ragaz si am avut rabdare cu ei, desi dreptul este al Nostru si pe Noi Ne tagaduiesc. Tu, o, Muhammad, rabda ceea ce spun si raspunde-le cu bine. Aceasta este purtarea robului evlavios fata de oamenii care il vatama.

In privinta diavolilor, bunatatea nu foloseste, fiindca Shaytan isi cheama ceata numai ca sa fie dintre locuitorii Focului. Fata de el trebuie urmata indrumarea pe care Allah i-a dat-o Trimisului Sau: „Domnul meu, caut adapost la Tine”, ma ocrotesc prin Puterea si Taria Ta si recunosc ca eu nu am nicio putere, „de indemnurile diavolilor”, de impunsaturile lor spre rau. „Si caut adapost la Tine, Domnul meu, ca ei sa nu se apropie de mine”, de raul atingerii, soaptelor si apropierii lor. Aceasta este cautarea adapostului la Allah de orice rau si de izvorul lui. Daca Allah il ocroteste pe rob, acesta va fi ferit de orice rau si ajutat la orice bine.