Al-Mu'minun · 23:51–56

Versetele 51 la 56

Aceasta este o porunca de la Allah catre Trimisii Sai: sa manance din cele bune, din inzestrarea buna si ingaduita, si sa-I multumeasca prin fapte drepte, care indreapta trupul si sufletul in lumea aceasta si in Viata de Apoi. El le spune ca stie bine ceea ce fac: fiecare fapta si stradanie a lor Ii este cunoscuta si El ii va rasplati pe deplin, cu cea mai buna rasplata.

Aceasta arata ca toti Trimisii au fost de acord asupra ingaduirii hranei bune si a interzicerii celei rele, precum si asupra tuturor faptelor drepte. Chiar daca unele categorii de porunci au fost diferite si Legile au variat in aceasta privinta, toate erau fapte drepte, potrivite deosebirilor dintre vremuri.

Profetii si Legile lor au fost de acord asupra faptelor drepte potrivite tuturor timpurilor: porunca de a adeveri Unicitatea lui Allah, de a-I darui numai Lui adorarea, de a-L iubi, de a ne teme de Pedeapsa Lui si de a nadajdui in Rasplata Sa; bunatatea, sinceritatea, implinirea legamintelor, pastrarea legaturilor de rudenie, cinstirea parintilor, bunatatea fata de cei slabi, saraci si orfani, blandetea si mila fata de oameni si alte fapte drepte.

Invatatii care cunosteau Scripturile anterioare si inteleptii din vremea trimiterii lui Muhammad - binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra sa - au vazut in felul poruncilor si interdictiilor lui dovada adevarului Profetiei sale, asa cum s-a petrecut cu Heraclius si altii. El poruncea ceea ce poruncisera Profetii de dinainte si interzicea ceea ce interzisera ei, iar aceasta dovedea ca era unul dintre ei. Mincinosii si impostorii poruncesc in mod inevitabil raul si opresc binele.

De aceea Allah le-a spus Trimisilor: „Cu adevarat, aceasta comunitate a voastra este o singura comunitate”, adica voi, Trimisilor, sunteti o comunitate unita asupra unei singure religii, iar Domnul vostru este Unul. „Iar Eu sunt Domnul vostru, asa ca temeti-va de Mine”, implinind Porunca Mea si departandu-va de ceea ce v-am interzis.

Allah le-a poruncit credinciosilor acelasi lucru pe care l-a poruncit Trimisilor, fiindca ei ii urmeaza: „O, voi cei care credeti! Mancati din cele bune cu care v-am inzestrat si multumiti-I lui Allah, daca numai pe El Il adorati” [al-Baqarah, 2:172]. Toti cei care pretind ca ii urmeaza pe Profeti, precum si ceilalti oameni, trebuie sa implineasca aceasta si sa lucreze potrivit ei.

Dar nedreptii si cei dezbinati²¹ au staruit in neascultare. „Dar ei si-au dezbinat religia intre ei in grupari”: cei care pretindeau ca ii urmeaza pe Profeti si-au impartit religia in secte, „fiecare grup bucurandu-se de ceea ce are”, bucurandu-se de stiinta si religia lui si pretinzand ca el are dreptate, iar ceilalti gresesc. Cei care au dreptate sunt cei care urmeaza calea Trimisilor, mananca lucrurile bune si ingaduite si savarsesc fapte drepte; toti ceilalti se afla in greseala.

„Lasa-i, asadar, in ratacirea lor”, in adancul necunoasterii adevarului si al pretentiei ca ei au dreptate, „pana la un timp”, pana cand ii va ajunge pedeapsa; nicio povatuire si nicio mustrare nu le va folosi. Cum sa-i foloseasca celui care pretinde ca urmeaza adevarul si spera sa-i cheme pe altii la calea sa?

„Oare socotesc ei ca, prin averile si fiii cu care ii inzestram, Ne grabim sa le aducem lucrurile bune?” Oare cred ca belsugul averilor si copiilor arata ca sunt oameni buni si binecuvantati, ca vor avea partea cea mai buna in aceasta lume si in Viata de Apoi si ca acestea sunt numai inceputul bunurilor lor? Nu este asa.

„Nu, dar ei nu pricep.” Noi le dam ragaz si amanare si ii inzestram cu binecuvantari pentru ca ei sa sporeasca in pacat si pedeapsa sa le fie pastrata pentru Viata de Apoi, pana cand se bucura de ceea ce li s-a dat, iar Noi ii apucam pe neasteptate [al-An'am, 6:44].