Al-Mu'minun · 23:23–30

Versetele 23 la 30

Allah ne vesteste despre Mesajul robului si Trimisului Sau Nuh, primul dintre trimisii pe care Allah i-a trimis locuitorilor pamantului. El l-a trimis la poporul sau, care adora idoli, poruncindu-le sa-L adore numai pe Allah: „O, popor al meu! Adorati-L pe Allah”, adica daruiti-I numai Lui adorarea, fiindca adorarea nu este valabila decat atunci cand este curata pentru El.

„Nu aveti alta divinitate in afara de El.” Aceasta tagaduieste dumnezeirea oricarui lucru in afara de Allah si adevereste Dumnezeirea lui Allah. Numai El este Creatorul si Inzestratorul, desavarsit in toate privintele; toti ceilalti sunt contrariul acestei desavarsiri. „Oare nu va temeti?” Parasiti, asadar, adorarea idolilor si a chipurilor facute dupa oamenii drepti, pe care le adorati alaturi de Allah.

Nuh a staruit in chemarea sa, in ascuns si in public, noaptea si ziua, vreme de o mie de ani fara cincizeci, dar ei nu au sporit decat in incapatanare si indepartare. „Capeteniile necredincioase din poporul sau”, nobilii si conducatorii lor, au spus impotrivindu-se Profetului lor si avertizandu-i pe oameni sa nu-l urmeze: „Acesta nu este decat un om asemenea voua, care doreste sa se ridice deasupra voastra.” Adica el este om ca voi, iar prin pretentia profetiei cauta sa va fie superior si sa fie urmat. Daca este asemenea voua, prin ce va intrece? Aceasta obiectie s-a repetat la cei care i-au respins pe trimisi.

Allah a dat un raspuns indestulator acestei obiectii, redand discutia dintre oameni si Trimisii Sai: „Voi nu sunteti decat oameni asemenea noua! Vreti sa ne indepartati de ceea ce adorau parintii nostri; aduceti-ne, asadar, o dovada limpede. Trimisii lor le-au spus: Noi nu suntem decat oameni asemenea voua, insa Allah Isi daruieste Harul cui voieste dintre robii Sai” [Ibrahim, 14:10-11]. Mesajul este Harul si Binecuvantarea lui Allah, iar oamenii nu au dreptul sa-I limiteze Harul ori sa se impotriveasca alegerii Sale.

Poporul lui Nuh a spus: „Daca Allah ar fi voit, ar fi coborat ingeri.” Ei au folosit Voia dumnezeiasca pentru o obiectie falsa. Allah putea trimite ingeri daca voia, insa El este Preaintelept si Indurator, iar Intelepciunea si Mila Sa cer ca trimisul catre oameni sa fie om, fiindca ei nu pot primi nemijlocit adresarea ingerilor. Daca ingerul li s-ar arata, ar lua chip omenesc, iar ei ar ramane in aceeasi nedumerire si ar ridica aceeasi obiectie.

„Noi nu am auzit despre aceasta la stramosii nostri”, adica despre trimiterea unui trimis. Faptul ca ei nu au auzit nu este o dovada, caci nu cunosteau tot ceea ce se petrecuse inainte. Chiar daca niciun trimis nu le-ar fi fost trimis stramosilor, fie ca acestia erau calauziti si atunci nu aveau nevoie de unul, fie ca nu erau calauziti, iar oamenii de acum trebuiau sa-L laude pe Domnul lor si sa-I multumeasca pentru o binecuvantare pe care stramosii lor nu o primisera. Lipsa unei binecuvantari la altii nu trebuie facuta temei pentru nerecunostinta fata de binecuvantarea primita.

„El nu este decat un om atins de nebunie, asa ca asteptati in privinta lui pana la un timp”, pana cand il va ajunge moartea. Argumentele prin care isi justificau respingerea Profetului arata nerecunostinta, incapatanarea, ignoranta si ratacirea lor extrema. Ele nu le justifica deloc respingerea, ci se contrazic si sunt slabe prin ele insele.

Cand au spus ca el este un om asemenea lor care cauta sa se ridice deasupra lor, au afirmat ca este un om rational, care urzeste un plan pentru a deveni conducator si impotriva caruia trebuie avertizat. Cum se potriveste aceasta cu cealalta afirmatie, ca este un om atins de nebunie? Aceasta nu este decat argumentarea inselatoare a unuia ratacit si nedumerit, care cauta orice justificare pentru indepartarea sa de adevar, fara sa stie ce spune. Allah ii demasca si ii rusineaza pe cei care I se impotrivesc Lui si Trimisilor Sai.

Cand Nuh a vazut ca chemarea sa nu le sporea decat indepartarea, a spus: „Domnul meu, ajuta-ma, fiindca ei ma tagaduiesc!” El I-a cerut Domnului sau ajutor impotriva lor, maniat de dragul lui Allah, fiindca ei Ii nesocotisera Porunca si Ii tagaduisera Trimisul. Nuh a spus: „Domnul meu, nu lasa pe pamant niciun locuitor dintre necredinciosi. Daca ii lasi, ei ii vor rataci pe robii Tai si nu vor naste decat nelegiuiti si necredinciosi” [Nuh, 71:26-27]. Iar Allah spune: „Nuh Ne-a chemat, si ce minunat raspundem Noi!” [as-Saffat, 37:75].

„Atunci i-am revelat”, dupa ce i-am raspuns si i-am aratat mijlocul prin care se va salva inaintea pedepsei: „Construieste corabia sub Ochii Nostri si dupa Revelatia Noastra”, adica dupa invatatura si ajutorul Nostru. Tu esti sub Grija si Supravegherea Noastra; Noi te vedem si te auzim.

„Cand va veni Porunca Noastra” de a trimite potopul, „si cuptorul va clocoti”, cand pamantul va tasni in izvoare, pana si locul focului, in care de obicei apa nu ajunge, „urca in ea cate o pereche din fiecare fel”, un mascul si o femela din fiecare specie, pentru ca urmasii animalelor de pe pamant sa ramana potrivit Intelepciunii dumnezeiesti, „si familia ta”, afara de aceia impotriva carora Cuvantul pedepsei fusese deja rostit, precum fiul sau. „Nu-Mi vorbi despre cei nedrepti”, nu-Mi cere sa-i izbavesc, fiindca s-a hotarat deja ca vor fi inecati.

„Iar cand tu si cei care sunt cu tine veti fi asezati in corabie”, cand veti urca si ea va pluti cu voi printre valuri, laudati-L pe Allah pentru izbavire si siguranta: „Lauda lui Allah, care ne-a izbavit de poporul nedrept!” Allah i-a invatat pe Nuh si pe cei cu el sa spuna aceasta ca multumire si lauda pentru ca i-a izbavit de nedrepti, de calea lor si de pedeapsa pe care ar fi impartasit-o.

„Si spune: Domnul meu, fa-ma sa cobor intr-un loc binecuvantat! Tu esti Cel mai bun dintre cei care aduc la liman.” Mai ramasese o binecuvantare, pentru care trebuia sa se roage: ca Allah sa-i inlesneasca o coborare binecuvantata. Allah i-a raspuns, dupa cum spune: „Hotararea s-a implinit, iar corabia s-a oprit pe al-Judi si s-a spus: Departe cu poporul nedrept! [...] S-a spus: O, Nuh! Coboara cu pace din partea Noastra si cu binecuvantari asupra ta si asupra unor comunitati care se vor naste din cei cu tine” [Hud, 11:44-48].

„Cu adevarat, in aceasta”, in aceasta relatare, „sunt Semne” care arata ca numai Allah este vrednic de adorare, ca Trimisul Sau Nuh a spus adevarul si ca poporul lui a mintit. Ele arata Mila lui Allah fata de robi, caci i-a purtat in coapsele parintelui lor Nuh, in corabie, cand i-a inecat pe locuitorii pamantului. Corabia insasi este un Semn, dupa cum spune Allah: „Noi am lasat-o drept Semn; oare este cineva care ia aminte?” [al-Qamar, 54:15]. Semnele sunt amintite la plural fiindca aici sunt mai multe dovezi si invataminte. „Si Noi ii punem negresit la incercare.”