Al-Mu'minun · 23:17–20

Versetele 17 la 20

Dupa ce a amintit crearea omului, Allah ne vesteste despre locul lui de vietuire si despre belsugul binecuvantarilor felurite pe care i le daruieste. „Noi am creat deasupra voastra”, ca un acoperis al pamantului si pentru folosul oamenilor, „sapte cai”, adica sapte ceruri, unul deasupra altuia, impodobite cu stele, cu soarele si cu luna si in care a asezat ceea ce slujeste intereselor oamenilor.

„Si nu am fost neatenti fata de creatie.” Dupa cum lucrarea Noastra creatoare cuprinde toate fapturile, tot astfel Stiinta Noastra cuprinde tot ceea ce am creat. Nu neglijam nicio faptura, nu o uitam si nu cream ceva pentru ca apoi sa-l parasim. Nu neglijam cerul ca sa cada peste pamant si nu uitam faptura cea mai mica din adancul marii ori din pustietatea cea mai indepartata. Nu exista vietuitoare careia Allah sa nu-i asigure hrana. El ii cunoaste locul de sedere si locul de odihna [Hud, 11:6].

Allah alatura adesea Crearea si Stiinta Sa, precum in cuvintele: „Oare Cel care a creat sa nu stie, cand El este Cunoscatorul celor mai ascunse, Atotstiutor?” [al-Mulk, 67:14] si: „El este Creatorul tuturor lucrurilor, Atotstiutorul” [Ya-Sin, 36:81]. Crearea tuturor fapturilor este una dintre cele mai puternice dovezi rationale pentru Stiinta si Intelepciunea Creatorului lor.

„Am coborat din cer apa cu masura”, ca inzestrare pentru voi si animalele voastre, atat cat va ajunge. El nu o imputineaza pana acolo incat sa nu fie indeajuns pentru pamant si copaci si nici nu o face atat de multa incat sa nimiceasca locuintele oamenilor si plantele sa nu poata trai. O coboara atunci cand este nevoie de ea si o opreste atunci cand staruinta ei ar vatama.

„Si am facut-o sa ramana in pamant”, adica o coboram pe pamant, iar ea se aseaza acolo; prin Puterea Celui care a coborat-o rasar toate felurile de plante. El o pastreaza si inlauntrul pamantului, la indemana, fara sa coboare atat de adanc incat nimeni sa nu o poata atinge.

„Iar Noi putem cu siguranta sa o facem sa dispara”: fie sa nu o mai coboram, fie sa o coboram si apoi sa o lasam sa patrunda atat de adanc incat nimeni sa nu ajunga la ea, fie sa facem ca ea sa nu-si mai implineasca rostul. Aceasta este o avertizare pentru robi, ca sa-I multumeasca lui Allah pentru binecuvantarile Sale si sa cugete la vatamarea care s-ar ivi daca le-ar pierde. Allah spune: „Spune: Ce credeti? Daca apa voastra ar patrunde in adanc, cine v-ar mai aduce apa curgatoare?” [al-Mulk, 67:30].

„Prin ea am facut sa rasara pentru voi gradini cu palmieri si vite de vie.” Allah le-a mentionat in mod deosebit, desi prin apa rasar si alte plante, datorita virtutii si folosului lor. Apoi le aminteste in chip general: „in care aveti multe roade si din care mancati”, precum smochinele, citricele, rodiile, merele si altele.

„Precum si un pom care creste pe Muntele Sinai”: maslinul. El este mentionat in mod deosebit fiindca locul lui de crestere este in tinutul Shamului si datorita folosului sau: „da untdelemn si hrana pentru cei care mananca”, adica produce untdelemn folosit pentru lumina si drept aliment in care se inmoaie mancarea, iar el mai are si alte foloase.