Al-Mu'minun · 23:101–114

Versetele 101 la 114

Allah ne vesteste despre spaimele Invierii si intamplarile tulburatoare ale acelei Zile. Cand se va sufla in Trambita pentru inviere, oamenii vor fi adunati la timpul hotarat. Spaima ii va face sa uite legaturile de rudenie, cele mai puternice legaturi omenesti, cu atat mai mult pe celelalte. Nimeni nu-l va intreba pe altul de starea lui, fiindca fiecare va fi preocupat de sine si nu va sti daca va primi o izbavire dupa care nu mai este nefericire sau o nenorocire dupa care nu mai este fericire. „Cand va veni Strigatul asurzitor, in ziua in care omul va fugi de fratele sau, de mama sa, de tatal sau, de sotia sa si de fiii sai. Fiecare va avea in Ziua aceea o preocupare care ii va fi de ajuns” ['Abasa, 80:33-37].

In Ziua Invierii sunt locuri in care groaza se inteteste, precum ridicarea Balantei, prin care faptele robilor sunt deosebite si cercetate cu dreptate, ca sa se vada ceea ce este pentru om si ceea ce este impotriva lui. Se va arata chiar si cea mai mica farama de bine ori rau.

„Cei ale caror talgere vor atarna greu”, faptele bune covarsind faptele rele, „aceia sunt cei izbanditori”: vor fi izbaviti de Foc, vor merita Paradisul, lauda si frumoasa pomenire. „Iar cei ale caror talgere vor fi usoare”, faptele rele covarsindu-le pe cele bune si pacatele cuprinzandu-i cu totul, „aceia sunt cei care si-au pierdut sufletele”. Orice alta pierdere este usoara pe langa aceasta; este o pierdere vesnica, din care nu-si mai pot reveni. Sufletele lor puteau dobandi fericirea vesnica, dar au pierdut apropierea de Domnul Cel Generos. „In Gheena vor ramane vesnic” si nu vor iesi din ea.

Dupa cum am aratat, aceasta amenintare priveste pe cel ale carui pacate i-au cuprins si i-au nimicit toate faptele bune; asa ceva se intampla numai necredinciosului. Prin urmare, el nu este judecat precum cel ale carui fapte bune si rele sunt cantarite, caci necredinciosii nu au fapte bune care sa le foloseasca. Faptele lor sunt insa numarate si inregistrate; le sunt infatisate, sunt pusi sa le recunoasca si sunt facuti de rusine prin ele. In schimb, cel care pastreaza credinta de baza, dar ale carui fapte rele sunt multe si le covarsesc pe cele bune, chiar daca intra in Foc, nu va ramane vesnic acolo, dupa cum arata textele Cartii si Sunnah.

Apoi Allah aminteste soarta rea a necredinciosilor: „Focul le va arde fetele”, ii va inconjura din toate partile si le va atinge cele mai nobile parti ale trupului, iar flacarile le vor arde fetele; „si, in el, vor avea fetele schimonosite”, fetele lor se vor incrunta, iar buzele li se vor strange din pricina asprimii si grozaviei pedepsei.

Li se va spune spre mustrare: „Oare nu vi se recitau Semnele Mele”, nu erati chemati sa credeti si nu vi se infatisau ca sa cugetati, „iar voi le tagaduiati” cu nedreptate si incapatanare, desi erau Semne limpezi care aratau adevarul si minciuna si ii deosebeau pe cei care aveau dreptate de cei care greseau? Atunci isi vor recunoaste nedreptatea, dar recunoasterea nu le va mai folosi.

„Nenorocirea noastra ne-a coplesit”, nenorocirea nascuta din nedreptate, indepartarea de adevar, alegerea raului si parasirea folosului. „Si am fost un popor ratacit” in fapte, desi stiam ca gresim; ne-am purtat in lume ca ratacitul nesabuit. „Daca am fi ascultat sau am fi priceput, nu am fi fost dintre locuitorii Vapaii” [al-Mulk, 67:10].

„Domnul nostru, scoate-ne de aici! Daca ne vom intoarce, vom fi cu adevarat nedrepti.” Ei mint in aceasta fagaduinta, fiindca, daca ar fi intorsi, s-ar intoarce la ceea ce le-a fost oprit [al-An'am, 6:28]. Allah nu le-a lasat nicio dovada si nicio scuza; i-a lasat sa traiasca destul pentru ca acela care ia aminte sa-si aminteasca si cel nelegiuit sa se opreasca de la rau.

Raspunsul va fi: „Ramaneti acolo umiliti si nu-Mi vorbiti!” Aceste cuvinte - cerem lui Allah ocrotire - sunt cea mai grea mustrare pe care o aud nelegiuitii: alungare, rusine, umilire, pierdere, deznadejde de orice bine si vestea oricarui rau. Aceste cuvinte si Mania Domnului Indurator sunt mai grele pentru ei si le sporesc durerea mai mult decat chinul Focului.

Apoi Allah aminteste ceea ce le-a adus pedeapsa si i-a lipsit de Mila Sa: dintre robii Lui erau cei care uneau credinta, ce duce la fapte drepte, cu rugaciunea catre Domnul lor pentru iertare si mila. Ei se apropiau de El chemandu-L Domn, recunoscand Binecuvantarea credintei, vastitatea Milei Sale si bunatatea Sa fata de toti. Aceasta arata supunerea, smerenia, teama lor de Pedeapsa si nadejdea in Mila Lui. Ei sunt conducatorii si cei mai buni dintre oameni.

„Dar voi”, necredinciosi josnici si lipsiti de minte, „i-ati luat in batjocura”, i-ati dispretuit si ati ras de ei, pana cand aceasta nesabuinta v-a acaparat. „Pana cand v-au facut sa uitati pomenirea Mea si radeati de ei.” Batjocorirea lor v-a distras de la pomenire, iar uitarea pomenirii v-a indemnat sa-i batjocoriti, fiecare sporind-o pe cealalta. Ce indrazneala poate fi mai mare?

„Astazi i-am rasplatit pentru rabdarea lor” in ascultarea Mea si in suportarea vatamarii voastre, pana au venit la Mine. „Ei sunt cei biruitori”, dobandind desfatarea vesnica si izbavirea de Foc. Allah spune: „Astazi cei care au crezut vor rade de necredinciosi” [al-Mutaffifin, 83:34].

Allah le spune necredinciosilor spre mustrare pentru nesabuinta lor: in acest timp scurt au savarsit tot raul care le-a adus Mania si Pedeapsa Sa si nu au facut binele prin care credinciosii au dobandit fericirea vesnica si Multumirea Domnului. „Cati ani ati ramas pe pamant?” Ei vor spune: „O zi sau o parte dintr-o zi”, socotind sederea foarte scurta, fara sa-i poata preciza durata. De aceea spun: „Intreaba-i pe cei care tin socoteala!”

Pedeapsa uriasa ii preocupa si ii impiedica sa cunoasca numarul anilor. Allah le va spune: „Nu ati ramas decat putin”, fie ca ii cunoasteti numarul, fie ca nu, „daca ati fi stiut”.