Al-Hajj · 22:63–64

Versetele 63 la 64

Allah Preainaltul ne indeamna aici sa privim la Semnele Sale, care dovedesc Unicitatea si desavarsirea Lui. „Oare nu vezi”, adica nu ai privit cu ochii tai si nu ai cugetat cu mintea ta, „ca Allah coboara apa din cer”, adica ploaia, peste un pamant lipsit de viata, gol si prafuit, ale carui plante si copaci s-au uscat, iar acesta se inverzeste, acoperindu-se cu felurite plante placute la vedere? Cel care il readuce la viata dupa moarte si uscaciune ii va readuce la viata si pe morti dupa ce au ajuns tarana.

„Cu adevarat, Allah este Bland si Cunoscator.” El este Cel Bland, care cunoaste tainele si lucrurile ascunse si le aduce robilor Sai binele si indeparteaza raul de la ei prin cai subtile, nevazute de oameni. Din Blandetea Sa este ca ii arata robului Puterea Sa prin razbunare si desavarsirea Stapanirii Sale, apoi ii arata Bunatatea Sa dupa ce robul a ajuns aproape de pieire. Din Blandetea Sa este ca stie locurile in care cad picaturile de ploaie si semintele aflate inlauntrul pamantului, trimite apa spre acea samanta ascunsa de stiinta fapturilor si face sa rasara din ea felurite plante. El este Cunoscator al tainelor lucrurilor, al celor ascunse in piepturi si al celor nevazute.

„Ale Lui sunt toate cele din ceruri si de pe pamant”, prin creatie si stapanire. Ele sunt fapturile si robii Lui, iar El le carmuieste prin Stapanirea, Intelepciunea si Puterea Sa desavarsita. Nimeni in afara Lui nu are vreo parte in aceasta.

„Cu adevarat, Allah este Cel Bogat” prin Fiinta Sa, avand o Bogatie deplina din toate punctele de vedere. Din Bogatia Sa este ca nu are nevoie de nicio faptura si nu ia niciun apropiat din nevoie de sprijin, nici nu Se intareste prin multimea fapturilor din pricina vreunei lipsuri. Nu are sotie si nici copil. El este Cel de care depind toate si care nu depinde de nimeni; nu mananca, nu bea si nu are nevoie de nimic din cele de care au nevoie fapturile. El hraneste si nu este hranit.

Din Bogatia Sa este ca toate fapturile au nevoie de El pentru existenta, pregatirea lor, inzestrare, religie si viata lumeasca. Daca toti cei din ceruri si de pe pamant, vii si morti, s-ar aduna pe un singur loc si fiecare I-ar cere tot ceea ce isi doreste, iar El le-ar da mai mult decat nadajduiesc, aceasta nu ar micsora cu nimic Stapanirea Lui. Mana Lui este larg deschisa cu bine si binecuvantari, zi si noapte, iar Harul Sau nu inceteaza sa coboare. In Casa Demnitatii Sale se afla ceea ce niciun ochi nu a vazut, nicio ureche nu a auzit si nicio inima omeneasca nu si-a inchipuit.

El este „Cel Vrednic de toata Lauda”: laudat in Fiinta Sa, in Numele Sale cele frumoase, in Insusirile Sale desavarsite si in Faptele Sale, care se desfasoara intre Dreptate, Bunatate, Mila si Intelepciune. In Legea Sa nu porunceste decat ceea ce aduce un folos lipsit de rau ori un folos mai mare decat raul, si nu opreste decat ceea ce cuprinde un rau lipsit de folos ori un rau mai mare decat folosul. A Lui este Lauda care umple cerurile, pamantul, ceea ce se afla intre ele si tot ceea ce voieste El dupa aceea. Robii nu-I pot cuprinde Lauda; El este asa cum S-a laudat pe Sine, mai presus de lauda fapturilor. El este laudat pentru calauzirea celui pe care il calauzeste si pentru parasirea celui pe care il paraseste; Bogat in Lauda Sa si Vrednic de Lauda in Bogatia Sa.