Al-Hajj · 22:36–37

Versetele 36 la 37

Acesta este un argument ca semnele randuite de Allah cuprind toate semnele vazute ale religiei. S-a aratat mai inainte ca respectarea lor vine din taqwa inimilor. Aici Allah vesteste ca dintre semnele Lui fac parte camilele de jertfa - si, potrivit uneia dintre cele doua opinii, si bovinele. Ele trebuie cinstite, iar pentru jertfa trebuie alese cele bine hranite si frumoase.

„In ele este bine pentru voi”, pentru cel care ofera jertfa si pentru ceilalti: carnea lor se mananca si se daruieste, iar prin aceasta se dobandesc folosul si rasplata. „Pomeniti Numele lui Allah asupra lor”, adica spuneti Bismillah la sacrificare. Ele sunt injunghiate „cand stau in picioare”: camila este mai intai asezata in picioare, pe toate cele patru membre, apoi i se leaga piciorul stang din fata, apoi este injunghiata.

„Iar dupa ce cad pe coaste”, adica dupa ce se prabusesc pe o parte, sunt jupuite si taiate, iar bucatile sunt asezate. Atunci „mancati din ele” - porunca adresata celui care a oferit jertfa, caruia ii este ingaduit sa manance din ea - „si hraniti-l pe cel care se multumeste fara sa ceara si pe cel care cere”, adica atat pe saracul care se abtine din demnitate, cat si pe cel care cere; amandoi au dreptul la o parte.

„Astfel vi le-am supus”, adica animalele de jertfa, „pentru ca voi sa fiti recunoscatori” fata de Allah pentru supunerea lor. Daca El nu le-ar fi facut supuse, nu ati fi avut putere asupra lor. El vi le-a pus la dispozitie prin Mila si Bunatatea Sa; asadar laudati-L.

„Nici carnea, nici sangele lor nu ajung la Allah.” Scopul jertfei nu este simpla sacrificare: nimic din carnea sau sangele lor nu ajunge la Allah, fiindca El este Cel Bogat, Cel Vrednic de toata Lauda. La El ajung sinceritatea, cautarea Rasplatii Sale si intentia dreapta. De aceea El spune: „ci la El ajunge taqwa voastra”.

Aceasta indeamna puternic la sinceritate in jertfa. Scopul trebuie sa fie numai Fata lui Allah, nu mandria, fala, dorinta de a fi vazut si auzit sau simpla obisnuinta. La fel sunt toate actele de adorare: daca nu sunt insotite de sinceritate si taqwa, sunt doar o coaja fara miez si un trup fara suflet. „Astfel vi le-a supus, pentru ca voi sa-L preamariti pe Allah”, adica sa-L mariti si sa-L cinstiti, „fiindca v-a calauzit”. Pentru calauzirea pe care v-a daruit-o, El merita cea mai desavarsita lauda si cea mai inalta marire.

„Si adu-le vestea buna celor care fac binele”, celor care Il adora pe Allah ca si cum L-ar vedea; iar daca nu au ajuns la acest rang, Il adora stiind ca El ii vede. Intra aici si cei care fac bine robilor lui Allah in toate chipurile: prin avere, stiinta, pozitie, sfat sincer, poruncirea binelui, oprirea raului, cuvant bun si altele asemenea.

Celor care fac bine li se cuvine vestea buna de la Allah despre fericirea lumii acesteia si a Vietii de Apoi. Allah le va face bine asa cum ei au facut bine in adorarea Lui si fata de robii Sai. „Oare rasplata binelui poate fi alta decat binele?” [ar-Rahman, 55:60]. „Pentru cei care fac binele va fi cea mai buna rasplata si inca mai mult” [Yunus, 10:26].