Al-Hajj · 22:26–29

Versetele 26 la 29

Allah mentioneaza maretia Casei Sacre si cinstirea ei, precum si maretia celui care a zidit-o, Khalil ar-Rahman, prietenul apropiat al Celui Milostiv. „Cand i-am aratat lui Ibrahim locul Casei”, adica i-am pregatit acel loc si l-am asezat acolo si am facut ca o parte dintre urmasii lui sa locuiasca in acel tinut. Allah i-a poruncit sa o zideasca, iar el a ridicat-o pe temelia taqwei si a ascultarii fata de Allah, impreuna cu fiul sau Isma'il. I-a poruncit sa nu-I asocieze nimic, sa-si faca lucrarea curata numai pentru Allah si sa zideasca in Numele Lui.

„Si curata Casa Mea”, adica purific-o de shirk si pacate si curat-o de murdarie si impuritati. Cel Milostiv a atribuit-o Lui Insusi pentru a-i arata maretia si virtutea, pentru ca inimile sa o iubeasca si sa tanjeasca spre ea din toate partile si pentru ca oamenii sa se straduiasca sa o curete si sa o cinsteasca. Ea este Casa Domnului, curatita pentru cei care o inconjoara, pentru cei care Il adora acolo si pentru cei care raman la ea pentru pomenirea lui Allah, recitarea Coranului, invatarea si predarea stiintei si alte fapte prin care se apropie de Allah.

„Pentru cei care se pleaca si se prosterneaza”, adica pentru cei care se roaga. Cu alte cuvinte: curat-o pentru acesti oameni virtuosi, a caror tinta este ascultarea Domnului, slujirea Lui si apropierea de El in Casa Sa. Ei au dreptul sa fie cinstiti si primiti cu bunatate, iar din cinstirea lor face parte curatarea Casei. Aceasta include si curatarea ei de glasurile zadarnice si ridicate care ii tulbura pe cei ocupati cu rugaciunea si tawaf-ul. Tawaf-ul a fost mentionat inaintea i'tikaf-ului si a rugaciunii fiindca este specific acestei Case. Apoi a fost mentionat i'tikaf-ul, deoarece el este specific moscheilor.

„Vesteste-le oamenilor Hajjul”, adica fa-l cunoscut, cheama-i la el si transmite celor apropiati si indepartati obligatia si virtutea lui. Daca ii chemi, vor veni la tine pentru Hajj si 'Umrah: „pe jos”, purtati de dor, „si pe orice camila slabita”, care strabate pustietatile si deserturile si continua drumul pana la cel mai nobil loc, „venind de pe orice drum indepartat”, adica din orice tinut indepartat.

Ibrahim - pacea fie asupra lui - a facut aceasta, apoi a facut-o urmasul sau Muhammad - binecuvantarea si pacea lui Allah fie asupra sa. Amandoi i-au chemat pe oameni la Hajjul acestei Case si au repetat chemarea. Fagaduinta lui Allah s-a implinit: oamenii au venit pe jos si calare, din rasarit si din apus.

Apoi Allah a mentionat folosurile vizitarii Casei Sale Sacre pentru a-i indemna la ea: „ca sa fie martori la folosuri pentru ei”, adica folosuri religioase, precum actele de adorare care se pot face numai in acel loc, si folosuri lumesti, precum castigul si negotul. Toate acestea sunt vazute si cunoscute de fiecare.

„Si sa pomeneasca Numele lui Allah in zile cunoscute asupra vitelor pe care El li le-a daruit.” Acesta este un alt folos religios si lumesc: sa pomeneasca Numele lui Allah cand sacrifica animalele daruite, drept multumire pentru ceea ce le-a oferit si le-a inlesnit. Dupa sacrificare, „mancati din ele si hraniti-l pe nevoiasul sarac”, adica pe cel apasat de saracie.

„Apoi sa-si incheie randuielile”, adica sa-si desavarseasca manasik-ul si sa indeparteze urmele si murdaria care li s-au lipit in starea de ihram. „Sa-si implineasca juramintele” pe care si le-au facut, fie pentru Hajj si 'Umrah, fie pentru jertfe. „Si sa inconjoare Casa cea Veche”, adica stravechea Casa, cea mai buna dintre toate moscheile, ferita de stapanirea tiranilor. Porunca tawaf-ului vine in mod special dupa porunca generala a ritualurilor, pentru a-i arata virtutea si fiindca el este scopul spre care conduc celelalte fapte. Este posibil - iar Allah stie cel mai bine - sa arate si ca tawaf-ul este prescris in orice timp, fie legat de Hajj, fie de sine statator.