Comentariul pasajului
Versetele 11 la 13
Textul arab și traducerea din volum
وَمِنَ ٱلنَّاسِ مَن يَعْبُدُ ٱللَّهَ عَلَىٰ حَرْفٍ ۖ فَإِنْ أَصَابَهُۥ خَيْرٌ ٱطْمَأَنَّ بِهِۦ ۖ وَإِنْ أَصَابَتْهُ فِتْنَةٌ ٱنقَلَبَ عَلَىٰ وَجْهِهِۦ خَسِرَ ٱلدُّنْيَا وَٱلْـَٔاخِرَةَ ۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلْخُسْرَانُ ٱلْمُبِينُ ﴿١١﴾ يَدْعُوا۟ مِن دُونِ ٱللَّهِ مَا لَا يَضُرُّهُۥ وَمَا لَا يَنفَعُهُۥ ۚ ذَٰلِكَ هُوَ ٱلضَّلَـٰلُ ٱلْبَعِيدُ ﴿١٢﴾ يَدْعُوا۟ لَمَن ضَرُّهُۥٓ أَقْرَبُ مِن نَّفْعِهِۦ ۚ لَبِئْسَ ٱلْمَوْلَىٰ وَلَبِئْسَ ٱلْعَشِيرُ ﴿١٣﴾
11. Printre oameni sunt unii care Il adora pe Allah pe margine. Daca ii ajunge un bine, se linistesc prin el; dar daca ii loveste o incercare, se intorc inapoi, pierzand lumea aceasta si Viata de Apoi. Aceasta este pierderea vadita. 12. Ei cheama, in afara de Allah, ceea ce nu le poate face nici rau, nici bine. Aceasta este ratacirea indepartata. 13. Ei cheama pe acela a carui vatamare este mai apropiata decat folosul lui. Ce rau ocrotitor si ce rau tovaras!
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Adica: printre oameni sunt unii slabi in credinta. Credinta nu a intrat si nu s-a amestecat cu inimile lor si nu au gustat bucuria ei. Ei au intrat in ea fie din teama, fie din obisnuinta, fara sa ramana statornici cand vin incercarile.
„Daca ii ajunge un bine, se linistesc prin el”, adica daca mijloacele lor de trai continua sa vina usor si nu li se intampla nimic neplacut, se linistesc prin acel bine, nu prin credinta lor. Este posibil ca Allah sa-i lase in bunastare si sa nu le trimita incercari care sa-i faca sa paraseasca religia.
„Dar daca ii loveste o incercare”, precum o nenorocire sau pierderea unui lucru ori a unei persoane iubite, „se intorc inapoi”, adica apostaziaza si isi parasesc religia. „Pierzand lumea aceasta si Viata de Apoi”: in lumea aceasta nu dobandesc ceea ce nadajduiau prin apostazie. Cel care si-a facut din apostazie capitalul sau si si-a vandut credinta pentru un folos pe care credea ca-l va obtine vede ca stradania lui s-a risipit si ca nu primeste decat ceea ce i-a fost hotarat. Pierderea Vietii de Apoi este limpede: este lipsit de Paradisul cat cerurile si pamantul si merita Focul. „Aceasta este pierderea vadita”, adica pierderea limpede si evidenta.
„Ei”, adica cei care se intorc inapoi, „cheama, in afara de Allah, ceea ce nu le poate face nici rau, nici bine”. Aceasta descriere se aplica oricarui lucru chemat si adorat in afara de Allah: el nu are puterea de a aduce nici folos, nici vatamare, siesi sau altcuiva. „Aceasta este ratacirea indepartata”, ajunsa la cea mai mare departare, cand omul paraseste adorarea Celui care aduce folosul si vatamarea, Celui Bogat si care imbogateste, si se intoarce spre adorarea unei fapturi asemenea lui sau mai prejos decat el, care nu stapaneste nimic din putere.
Mai mult, ceea ce cauta este mai aproape sa-i aduca opusul scopului sau. De aceea El spune: „Ei cheama pe acela a carui vatamare este mai apropiata decat folosul lui”, pentru ca vatamarea pe care o aduce in trup, minte, lumea aceasta si Viata de Apoi este bine cunoscuta. „Ce rau ocrotitor”, adica acel adorat, „si ce rau tovaras”, adica insotitorul statornic. Scopul unui ocrotitor si al unui tovaras este sa aduca folos si sa indeparteze vatamarea; aici nu se obtine nimic din aceasta, asa ca este vrednic de aceasta mustrare.