Al-Anbya · 21:78–82

Versetele 78 la 82

Comentariul versetelor 78 la 79

Adica: aminteste-i cu lauda pe acesti doi profeti nobili, Dawud si Sulayman - pacea fie asupra lor. Allah le-a daruit stiinta vasta si judecata intre robi. Dovada este Cuvantul Sau: „cand au judecat cu privire la ogorul in care oile unor oameni au intrat noaptea si au pascut”. Stapanul ogorului a venit la ei pentru judecata, deoarece oile altor oameni intrasera noaptea in ogorul sau, pascusera din el, mancasera roadele pomilor si pascusera semanaturile.

Dawud - pacea fie asupra lui - a hotarat ca oile sa-i revina stapanului ogorului, tinand seama de neglijenta proprietarilor lor si pedepsindu-i astfel. Sulayman a judecat insa potrivit hotararii corecte: proprietarii oilor sa le dea stapanului ogorului, pentru ca acesta sa beneficieze de laptele si lana lor, iar ei sa lucreze gradina lui pana cand ogorul va reveni la starea de dinainte. Cand aceasta se va intampla, fiecare isi va primi inapoi bunul. Aceasta a aratat intelegerea lui desavarsita si priceperea pe care Allah i-o daruise.

De aceea Allah a spus: „Noi l-am facut pe Sulayman sa inteleaga aceasta”, adica l-am facut sa inteleaga aceasta judecata. Aceasta precizare nu arata ca Dawud nu intelegea celelalte judecati, motiv pentru care Allah a spus apoi: „iar fiecaruia i-am daruit judecata si stiinta”, adica atat lui Dawud, cat si lui Sulayman. Aceasta dovedeste ca judecatorul poate ajunge la adevar si la hotararea corecta, dar poate si gresi; daca greseste dupa ce si-a depus toata stradania, nu este invinuit.

Apoi Allah a mentionat ceea ce i-a fost daruit in mod deosebit fiecaruia dintre ei. „Am supus muntii si pasarile sa-L glorifice impreuna cu Dawud”: Dawud era dintre cei mai devotati adoratori si dintre cei care-L pomeneau cel mai mult pe Allah prin tasbih si lauda. Allah ii daruise o voce frumoasa, blanda si melodioasa, cum nu mai fusese daruita nimanui dintre fapturi. Cand Il glorifica si Il lauda pe Allah, muntii neinsufletiti si pasarile necuvantatoare ii raspundeau, glorificandu-L impreuna cu el. Aceasta era din Harul si Binefacerea lui Allah asupra lui. De aceea El a spus: „iar Noi am fost in stare sa facem aceasta”.

Comentariul versetului 80

„Si l-am invatat mestesugul fauririi zalelor pentru voi”, adica Allah l-a invatat pe Dawud cum sa faca armuri. El a fost primul care le-a faurit si care a invatat acest mestesug, iar apoi cunoasterea lui s-a transmis celor de dupa el. Allah a inmuiat fierul pentru el si l-a invatat sa-l transforme in zale, iar folosul acestora este mare.

„Ca sa va ocroteasca in lupta”, adica ele va apara si va ocrotesc atunci cand lupta si primejdia se intetesc. „Veti fi oare recunoscatori?” Veti multumi oare lui Allah pentru binecuvantarea pe care v-a daruit-o prin mana robului Sau Dawud? Asa cum Allah Preainaltul spune: „Si v-a facut vesminte care va feresc de caldura si vesminte care va feresc in lupta. Astfel Isi desavarseste El Binecuvantarea asupra voastra, pentru ca voi sa va supuneti” [an-Nahl, 16:81].

Este posibil ca faptul ca Allah l-a invatat pe Dawud faurirea armurilor si i-a inmuiat fierul sa fi fost o minune neobisnuita. Mufassirii au spus ca Allah ii inmuiase fierul pana cand il putea lucra asemenea aluatului sau lutului, fara sa fie nevoie sa-l puna pe foc.

Este posibil si ca Allah sa-l fi invatat mestesugul in modul obisnuit, iar inmuierea fierului sa se fi facut prin cauzele cunoscute pentru aceasta, adica prin topire. Acesta este sensul aparent, fiindca Allah le aminteste robilor binecuvantarea Sa si le porunceste sa-I multumeasca. Daca aceasta lucrare nu s-ar fi aflat printre lucrurile pe care Allah le-a pus la indemana robilor, El nu le-ar fi amintit-o ca binecuvantare si nu ar fi mentionat folosul ei. Armurile facute chiar de Dawud nu pot fi singurele avute in vedere, ci binecuvantarea se refera la stiinta fauririi lor. Pentru prima posibilitate mentionata de mufassiri nu exista alta dovada decat Cuvantul Sau: „Si am inmuiat fierul pentru el” [Saba, 34:10], iar in acest verset nu se spune ca inmuierea s-a petrecut fara nicio cauza. Allah stie cel mai bine.

Comentariul versetelor 81 la 82

„Iar lui Sulayman i-am supus vantul naprasnic”, adica vantul foarte iute, „care sufla la porunca lui”. Oriunde il indrepta, vantul ii implinea porunca. Drumul sau de dimineata era cat o luna, iar drumul sau de seara cat o luna. El sufla „spre pamantul pe care l-am binecuvantat”, adica pamantul ash-Shamului, unde se afla locuinta lui. Sulayman calatorea pe vant spre rasarit si spre apus, iar adapostul si intoarcerea lui erau in pamantul binecuvantat. „Noi suntem Atotstiutori asupra tuturor lucrurilor”: Stiinta Noastra cuprinde toate lucrurile; Noi stiam despre Dawud si Sulayman si despre insusirile prin care au meritat binecuvantarile amintite.

„Si dintre shaytani erau unii care se scufundau pentru el si savarseau si alte lucrari.” Aceasta era o alta particularitate a lui Sulayman - pacea fie asupra lui. Allah i-a supus shaytanii si ifritii si i-a dat putere asupra lor, ca sa-i foloseasca la lucrari pe care multi altii nu le-ar fi putut face. Unii se scufundau pentru el in mare si scoteau perle si alte lucruri. Altii ii faceau mihraburi, statui, talere mari cat bazinele si cazane neclintite. O parte dintre ei au fost pusi sa construiasca Bayt al-Maqdis. Sulayman a murit in vreme ce ei lucrau, iar ei au continuat vreme de un an dupa moartea lui, pana cand au aflat ca murise, dupa cum se va arata mai departe, daca Allah voieste.

„Iar Noi ii pazeam”, adica ei nu puteau sa refuze porunca lui si nici sa se razvrateasca impotriva lui. Allah ii tinea sub paza prin Puterea, Taria si Stapanirea Sa.