Comentariul pasajului
Versetele 5 la 6
Textul arab și traducerea din volum
بَلْ قَالُوٓا۟ أَضْغَـٰثُ أَحْلَـٰمٍۭ بَلِ ٱفْتَرَىٰهُ بَلْ هُوَ شَاعِرٌ فَلْيَأْتِنَا بِـَٔايَةٍ كَمَآ أُرْسِلَ ٱلْأَوَّلُونَ ﴿٥﴾ مَآ ءَامَنَتْ قَبْلَهُم مِّن قَرْيَةٍ أَهْلَكْنَـٰهَآ ۖ أَفَهُمْ يُؤْمِنُونَ ﴿٦﴾
5. Ba ei spun: „Sunt vise incurcate! Ba le-a nascocit! Ba este poet! Sa ne aduca un Semn asemenea celor cu care au fost trimisi cei dintai.” 6. Nicio cetate pe care am nimicit-o inaintea lor nu a crezut. Oare ei vor crede?
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Allah pomeneste defaimarile pe care necredinciosii le indreptau impotriva lui Muhammad si a Coranului cel maret pe care l-a adus. Ei nascoceau despre el neadevaruri si rosteau vorbe false, felurite si contradictorii: uneori spuneau ca acestea sunt vise incurcate, asemenea cuvintelor celui adormit care vorbeste fara sa stie ce spune; alteori spuneau ca le-a nascocit si le-a inventat de la sine; iar alteori spuneau ca este poet si ca ceea ce a adus este poezie.
Oricine are cea mai mica cunoastere despre starea Trimisului si cerceteaza ceea ce a adus va sti cu certitudine, fara indoiala, ca este cel mai inalt si mai maret cuvant si ca vine de la Allah. Niciun om nu poate aduce ceva asemanator lui, nici macar ceva asemanator unei parti din el. Allah i-a provocat prin aceasta pe dusmanii Sai sa i se impotriveasca. Desi aveau toate motivele sa o faca si vrajmasia lor era puternica, nu au putut aduce ceva asemanator lui si stiau acest lucru. Ce i-a lasat fara somn, i-a tulburat si le-a incurcat limbile, daca nu adevarul caruia nimeni nu-i poate sta impotriva?
Ei rosteau aceste vorbe despre el numai pentru ca nu credeau, ca sa-i indeparteze de el pe cei care nu-i cunosteau starea. Coranul este cel mai mare dintre Semnele care dainuie, dovada veridicitatii Mesajului Trimisului si a adevarului sau, si el este de ajuns. Cel care cauta alta dovada si propune alt Semn este nestiutor si nedrept, asemenea celor care se impotriveau si propuneau Semne dintre cele mai vatamatoare, fara niciun folos pentru ei.
Daca scopul lor era cunoasterea adevarului prin dovada, Dovada fusese deja stabilita fara Semnele pe care le propuneau. Daca scopul era sa-l puna pe Trimis in imposibilitatea de a le implini cererea si sa-si gaseasca scuza prin nevenirea Semnului cerut, atunci, chiar daca le-ar fi venit, nu ar fi crezut. Chiar daca le-ar fi venit toate Semnele, ei nu ar fi crezut pana cand ar fi vazut Pedeapsa dureroasa.
De aceea au spus: „Sa ne aduca un Semn asemenea celor cu care au fost trimisi cei dintai”, adica asemenea camilei lui Salih si toiagului lui Musa. „Nicio cetate pe care am nimicit-o inaintea lor nu a crezut” in Semnele cerute. Legea lui Allah privitoare la robii Sai este ca aceluia care cere un Semn, il primeste, dar apoi nu crede, i se grabeste Pedeapsa. Cei de dinainte nu au crezut; oare ei vor crede? Ce superioritate au asupra acelora si ce bine se afla in ei ca sa-i conduca la credinta atunci cand vin Semnele? Intrebarea are sensul negarii: ei nu vor crede.