Al-Anbya · 21:48–50

Versetele 48 la 50

Allah pomeneste adesea impreuna aceste doua Carti nobile. Nicio Carte mai buna, mai vestita, mai binecuvantata, mai plina de calauzire si mai limpede nu a venit vreodata in lume: Tora si Coranul. Allah ne vesteste ca Tora i-a fost data in primul rand lui Musa, dar si lui Harun, care i-a fost alaturi in Mesaj.

„Indreptarul” este Tora, care desparte adevarul de desertaciune si calauzirea de ratacire. Ea este „Lumina” prin care oamenii se calauzesc: cei care voiesc sa urmeze Calea cea Dreapta ii urmeaza invataturile, afla din ea hotararile religioase, deosebesc ceea ce este ingaduit de ceea ce este oprit si gasesc lumina in intunericul nestiintei, inovatiei si ratacirii.

Ea este „Reamintirea pentru cei cu taqwa”: prin ea li se aminteste ceea ce le foloseste si ceea ce le dauneaza, binele si raul. Cei cu taqwa sunt pomeniti in chip deosebit fiindca ei sunt cei care trag folos din ea prin stiinta si fapte.

Apoi Allah ii descrie pe cei cu taqwa: „cei care se tem de Domnul lor in Nevazut”, adica se tem de El atunci cand sunt ascunsi si nu-i vede nimeni. Cu atat mai mult, atunci cand sunt inaintea oamenilor, se opresc de la ceea ce este interzis si implinesc ceea ce este obligatoriu. Ei „sunt infricosati de Ceas”, adica se tem si sunt patrunsi de spaima lui, datorita cunoasterii lor desavarsite despre Domnul lor. Astfel, ei unesc buna faptuire cu teama. Legarea acestor insusiri prin conjunctie alatura descrieri diferite ale aceluiasi lucru, adica ale acelorasi oameni.

„Iar aceasta este o Reamintire binecuvantata, pe care Noi am pogorat-o.” Allah o descrie prin doua insusiri. Este o Reamintire a tot ceea ce omul trebuie sa-si aminteasca: cunoasterea lui Allah prin Numele, Insusirile si Faptele Sale; insusirile si relatarile trimisilor si apropiatilor Sai; hotararile Shari'ah privind actele de adorare, schimburile si celelalte treburi; hotararile rasplatirii, Gradina si Focul. Prin Coran sunt amintite chestiunile si dovezile rationale si transmise.

Allah l-a numit Reamintire fiindca ii aminteste omului ceea ce Allah a asezat in mintea si firea lui: credinta in vestirile adevarate, poruncirea binelui pe care ratiunea il recunoaste si oprirea raului pe care ratiunea il recunoaste.

A doua insusire este ca el este „binecuvantat”, ceea ce arata multimea binelui sau, cresterea si sporirea lui. Nimic nu este mai binecuvantat decat acest Coran. Orice bine, binecuvantare si sporire, in religie, in treburile lumesti ori in Viata de Apoi, vine prin el si este urmarea lucrarii dupa el.

Fiind o Reamintire binecuvantata, el trebuie primit cu supunere si recunostinta fata de Allah pentru acest dar maret. Trebuie urmat si trebuie cautata binecuvantarea lui prin invatarea cuvintelor si sensurilor sale. A-i raspunde prin contrariul acestora - intoarcere, parasire, tagaduire si necredinta - este dintre cele mai mari forme de necredinta, nestiinta si nedreptate. De aceea Allah il mustra pe cel care il tagaduieste: „Oare voi o tagaduiti?”