Al-Anbya · 21:42–44

Versetele 42 la 44

Allah pomeneste neputinta acestor oameni care si-au luat divinitati in afara Lui si nevoia lor deplina de Domnul lor, Cel Milostiv, a Carui Mila ii cuprinde noaptea si ziua atat pe cei drepti, cat si pe cei pacatosi.

„Spune: Cine va pazeste”, adica cine va ocroteste, „noaptea”, cand dormiti in asternuturile voastre, iar simturile va sunt adormite, „si ziua”, cand va indeletniciti cu treburile voastre si sunteti distrasi, „in afara Celui Milostiv?” Oare va poate pazi altcineva in afara Lui? Nimeni nu pazeste decat El.

„Insa ei se intorc de la Reamintirea Domnului lor” si de aceea Ii atribuie parteneri. Daca ar lua aminte la Reamintirea Domnului lor si ar primi indrumarile Sale, ar fi calauziti si sprijiniti de El.

„Ori au ei divinitati care sa-i apere de Noi?”, adica, daca hotaram asupra lor un rau, poate vreuna dintre divinitatile lor sa-i apere de acel rau si de nenorocirea care ii loveste? „Ele nu se pot ajuta nici pe ele insele si nici nu vor fi ocrotite de Noi”, adica nu vor primi de la Noi vreun sprijin in treburile lor. Daca nu primesc ajutor de la Allah, toate treburile lor vor esua si nu vor putea dobandi vreun folos sau indeparta vreo vatamare.

Pricina staruintei lor in necredinta si atribuirea de parteneri este aratata apoi: „Ba Noi le-am dat acestora si parintilor lor sa se bucure, pana cand viata li s-a lungit.” Le-am daruit averi si copii si le-am dat o viata lunga, iar ei s-au indreptat spre placerea ei si au fost distrasi de la scopul pentru care au fost creati. Aceasta a durat mult, inimile li s-au impietrit si au staruit in incalcarea hotarelor si in nerecunostinta.

Daca ar lua aminte si i-ar privi pe cei din jur, nu ar vedea decat oameni murind in toate partile, nu ar auzi decat glasuri de jelire si nu ar vedea decat generatii care se succed spre pieire. Moartea intinde curse pe fiecare drum pentru a smulge sufletele oamenilor.

De aceea Allah spune: „Oare nu vad ei ca Noi venim asupra pamantului si il micsoram de la margini?”, adica prin moartea oamenilor lui si pieirea lor treptata, pana cand Allah va mosteni pamantul si pe toti cei de pe el, iar El este Cel mai bun Mostenitor. Daca ar intelege aceasta stare, nu s-ar lasa amagiti si nu ar starui in ceea ce fac.

„Oare ei vor fi biruitori?”, adica ar putea oare sa scape de Hotararea lui Allah sau sa indeparteze moartea? Cum pot fi atat de amagiti, crezand ca vor trai vesnic? Sau, atunci cand Ingerul Mortii vine sa le ia sufletele, nu se vor supune si preda, fara a putea arata vreo impotrivire?