Al-Anbya · 21:21–25

Versetele 21 la 25

Comentariul versetelor 21 la 24

Dupa ce a pomenit desavarsirea Puterii si Maretiei Sale si supunerea tuturor lucrurilor fata de El, Allah ii mustra pe politeistii care au luat in afara Lui divinitati dintre cele pamantesti, aflate in culmea neputintei si lipsei de putere: „Ori si-au luat ei de pe pamant divinitati care pot invia mortii?” Intrebarea are sensul negarii: ele nu au putere sa-i ridice pe morti si sa-i invie.

Acest sens este lamurit prin alte cuvinte ale Celui Preainalt: „Ei si-au luat in afara Lui divinitati care nu creeaza nimic, ci ele insele sunt create; nu au putere sa-si aduca lor insile vatamare ori folos, nici nu stapanesc moartea, viata ori invierea” [al-Furqan, 25:3]. Si: „Ei si-au luat divinitati in afara lui Allah, nadajduind sa fie ajutati. Ele nu-i pot ajuta, iar ei sunt pentru ele o oaste adusa de fata” [Ya-Sin, 36:74-75].

Politeistul adora o faptura care nu aduce folos si nu vatama si nu-si consacra adorarea numai lui Allah, Caruia Ii apartine toata desavarsirea, in Mana Caruia se afla Porunca, folosul si vatamarea. Aceasta vine din lipsa lui de calauzire, din nefericire, nestiinta si nedreptate. Lumea nu poate avea o buna randuiala decat avand o singura Divinitate, asa cum nu a fost creata si adusa la existenta decat de un singur Domn.

De aceea Allah spune: „Daca in ele” - in ceruri si pe pamant - „ar fi existat alte divinitati in afara de Allah, amandoua s-ar fi stricat”, in ele insele, iar fapturile din ele s-ar fi stricat de asemenea. Explicatia este ca lumea de sus si cea de jos se infatiseaza intr-o stare de armonie, buna randuiala si ordine desavarsita: in ele nu se afla vreo lipsa, vreun defect, vreo impotrivire ori vreo contradictie. Aceasta dovedeste ca Oranduitorul lor este Unul, Domnul lor este Unul si Divinitatea lor este Una.

Daca ar fi avut doi oranduitori si doi domni ori mai multi, randuiala lor s-ar fi tulburat si stalpii lor s-ar fi prabusit. Cei doi s-ar fi impotrivit si contrazis: daca unul ar fi voit sa oranduiasca un lucru, iar celalalt ar fi voit contrariul lui, ar fi fost cu neputinta ca amandoua vointele sa se implineasca. Implinirea vointei unuia, fara implinirea vointei celuilalt, ar fi dovedit neputinta celui invins, iar acordul lor asupra aceleiasi vointe in toate lucrurile ar fi imposibil.

Astfel, se stabileste ca Oranduitorul a Carui Voie se implineste singura, fara impotrivire si fara obstacol, este Allah Cel Unic, Biruitorul. Allah a pomenit aceasta dovada si in Cuvantul Sau: „Allah nu si-a luat vreun fiu si nu exista alaturi de El alta divinitate; altminteri, fiecare divinitate ar fi luat ceea ce a creat si unele s-ar fi ridicat deasupra altora. Preamarit este Allah mai presus de ceea ce Ii atribuie ei!” [al-Mu'minun, 23:91].

Aceeasi dovada se afla, potrivit uneia dintre cele doua interpretari, in cuvintele Sale: „Spune: Daca ar fi existat alaturi de El alte divinitati, asa cum spun ei, atunci ar fi cautat o cale spre Stapanul Tronului. Slava Lui! El este cu mult mai presus de ceea ce spun ei!” [al-Isra', 17:42-43].

De aceea Allah spune aici: „Preamarit este Allah”, adica El este curat de orice lipsa si detine singur desavarsirea, „Domnul Tronului”, care este acoperisul fapturilor, cea mai larga si cea mai mare dintre ele. Daca El este Domnul Tronului, cu atat mai mult este Domnul celor aflate sub el. El este „mai presus de ceea ce Ii atribuie ei”: ceea ce Ii atribuie necredinciosii, luarea unui copil ori a unei sotii si orice forma de parteneriat.

„El nu este intrebat despre ceea ce face”, datorita Maretiei, Slavei si Puterii Sale desavarsite. Nicio faptura nu I se poate impotrivi si nimeni nu-L poate contrazice prin cuvant ori fapta. Aceasta se datoreaza si desavarsirii Intelepciunii Sale: El asaza toate lucrurile la locurile lor si le intocmeste in cel mai desavarsit chip pe care mintea il poate concepe. De aceea nu I se poate cere socoteala, caci in creatia Lui nu exista lipsa ori stricaciune.

„Dar ei” - toate fapturile - „vor fi intrebati” despre faptele si cuvintele lor, din pricina neputintei, dependentei si robiei lor. Faptele si miscarile le sunt cuprinse de randuiala lui Allah; ei nu au nicio putere de administrare asupra lor insisi ori asupra altora, nici macar cat greutatea unui fir de praf.

Apoi Allah revine la mustrarea politeistilor pentru luarea unor divinitati in afara Lui: „Ori si-au luat alte divinitati in afara Lui? Spune: Aduceti dovada voastra!”, adica argumentul si proba care sa dovedeasca temeinicia caii pe care ati mers. Ei nu vor gasi nicio cale spre aceasta; dimpotriva, dovezile hotaratoare au stabilit falsitatea ei.

De aceea spune: „Aceasta este Reamintirea celor care sunt cu mine si Reamintirea celor de dinaintea mea.” Cartile si Legile revelate s-au unit in adeverirea celor pe care vi le-am spus despre dovedirea falsitatii politeismului. Aceasta Carte a lui Allah pomeneste toate lucrurile prin dovezile rationale si transmise, iar Scripturile anterioare sunt toate dovezi si marturii pentru cele spuse. Iar cand s-a stiut ca Dovada si Argumentul impotriva falsitatii caii pe care au urmat-o fusesera stabilite impotriva lor, s-a stiut ca ei nu au nicio dovada. Dovada hotaratoare este aceea care, atunci cand este stabilita, nu admite nicio impotrivire; altfel, nu ar fi hotaratoare. Daca i se aduc impotriviri, acestea sunt numai indoieli inselatoare, care nu schimba cu nimic adevarul.

„Insa cei mai multi dintre ei nu cunosc adevarul”, adica au ramas statornici pe calea lor, imitandu-si stramosii si purtand dispute fara stiinta si fara calauzire. Faptul ca ei nu cunosc adevarul nu se datoreaza ascunderii ori neclaritatii lui, ci intoarcerii lor de la el. Daca i-ar acorda chiar si cea mai mica atentie, ar deosebi foarte limpede adevarul de falsitate. De aceea Allah spune: „si de aceea se intorc”.

Comentariul versetului 25

Dupa ce Allah a pomenit Scripturile celor de dinainte si a poruncit sa se revina la ele in aceasta chestiune, a lamurit-o deplin prin Cuvantul Sau: „Nu am trimis inaintea ta niciun trimis fara sa-i revelam: Nu exista alta divinitate demna de adorare in afara de Mine, asadar adorati-Ma!” Toti trimisii de dinaintea ta si toate Cartile lor au avut drept temei porunca de a-L adora numai pe Allah, fara partener, si vestirea ca numai El este Divinitatea adevarata, vrednica de adorare, iar adorarea oricui in afara Lui este desarta.