Al-Anbya · 21:11–15

Versetele 11 la 15

Allah ii avertizeaza pe acesti nedrepti care il tagaduiesc pe Trimis prin ceea ce le-a facut popoarelor dinainte care i-au tagaduit pe trimisii lor: „Cate cetati nedrepte am zdrobit”, adica le-am nimicit cu o Pedeapsa care i-a cuprins pe toti, „si am ridicat dupa ele alte popoare!”

Cand cei sortiti nimicirii au simtit Pedeapsa lui Allah si apropierea ei, stiind ca nu o puteau intoarce si ca nu aveau cale de scapare, au inceput sa alerge, sa loveasca pamantul cu picioarele si sa fuga, plini de regret si intristare pentru faptele lor, cautand salvarea.

Li s-a spus in batjocura: „Nu fugiti! Intoarceti-va la cele in care ati trait in belsug si la locuintele voastre, poate veti fi intrebati.” Fuga si regretul nu va folosesc. Daca puteti, intoarceti-va la placerile si desfatarile voastre, la locuintele voastre impodobite si la lumea care v-a amagit si v-a abatut, pana cand v-a venit Porunca lui Allah. Intoarceti-va, asezati-va, bucurati-va de desfatarile ei si ramaneti in locuintele voastre linistiti si onorati, pentru ca, asa cum erati mai inainte, oamenii sa vina la voi si sa va ceara ajutor in treburile lumesti.

Dar aceasta era cu neputinta. Cum sa se intoarca, cand timpul trecuse, Pedeapsa si Mania coborasera, onoarea si mandria lor pierisera si ramasesera doar regretul si intristarea? „Ei au spus: Vai noua! Cu adevarat, am fost nedrepti. Acest strigat al lor nu a incetat” - strigatul lor de jale, pierzanie si regret, marturisirea nedreptatii si recunoasterea Dreptatii lui Allah in ceea ce le trimisese - „pana cand i-am facut asemenea seceraturii, stinsi”, asemenea unei recolte cosite, cazute peste tulpini. Miscarile li s-au oprit, iar glasurile li s-au stins. Feriti-va, voi carora vi se adreseaza Cuvantul, sa staruiti in tagaduirea celui mai nobil dintre trimisi, ca sa nu va loveasca ceea ce i-a lovit pe aceia.