Taha · 20:77–82

Versetele 77 la 82

Comentariul versetelor 77 la 79

Cand Musa a biruit asupra lui Faraon si a poporului sau prin dovada si semne, a ramas in Egipt, chemandu-i la Islam si straduindu-se sa-i elibereze pe fiii lui Isra'il de sub stapanirea lui Faraon si de chinurile la care ii supunea. Faraon a ramas in trufie si fuga de adevar si si-a inasprit purtarea fata de fiii lui Isra'il. Allah ii arata mereu Semnele si invatamintele pe care ni le-a povestit in Coran. Fiii lui Isra'il nu-si puteau arata credinta; si-au facut casele locuri de rugaciune si au rabdat vatamarea lui Faraon.

Allah a voit sa-i izbaveasca de dusman si sa le dea putere pe pamant, ca sa-L adore pe fata si sa implineasca Poruncile Sale. I-a revelat Profetului Sau Musa sa stabileasca in taina, impreuna cu fiii lui Isra'il, plecarea si sa porneasca la inceputul noptii, pentru a strabate cat mai mult drum. I-a spus ca Faraon si poporul lui ii vor urmari. Toti fiii lui Isra'il au iesit la inceputul noptii impreuna cu femeile si copiii lor. Dimineata, egiptenii au vazut ca nu mai ramasese nimeni si Faraon s-a maniat cumplit. A trimis prin cetati oameni care sa adune poporul si sa-l indemne sa-i urmareasca pe fiii lui Isra'il, ca sa-i prinda si sa-i pedepseasca. Insa Allah Isi implineste Hotararea.

Cand oastea lui Faraon s-a adunat, el a pornit cu ea in urmarirea lor. „I-au ajuns la rasaritul soarelui. Cand cele doua grupuri s-au vazut, tovarasii lui Musa au spus: Cu siguranta vom fi ajunsi” [ash-Shu'ara', 26:60-61]. Inaintea lor era marea, iar in urma lor Faraon, plin de manie si furie. Musa era insa linistit si cu inima sigura, increzator in Fagaduiala Domnului sau. El a spus: „Nicidecum! Domnul meu este cu mine si ma va calauzi” [ash-Shu'ara', 26:62].

Allah i-a revelat sa loveasca marea cu toiagul. A lovit-o si s-au deschis douasprezece drumuri, iar apa s-a ridicat de-o parte si de alta asemenea muntilor inalti. Allah a facut uscate drumurile aparute prin despartirea apei. Le-a poruncit sa nu se teama ca Faraon ii va ajunge si nici de inec. Ei au mers pe acele drumuri, iar Faraon si ostirile sale i-au urmarit. Cand tot poporul lui Musa iesise, iar Faraon si ai lui intrasera, Allah a poruncit marii sa-i acopere cu valurile ei. Toti s-au inecat si niciunul nu a scapat, in vreme ce fiii lui Isra'il priveau. Allah le-a racorit ochii prin nimicirea dusmanului lor.

Acesta este deznodamantul necredintei si ratacirii si al lipsei de calauzire prin Calauzirea lui Allah. De aceea Allah spune: „Faraon si-a ratacit poporul”, infatisandu-le necredinta ca atragatoare si ceea ce adusese Musa ca respingator. Si-a facut poporul nechibzuit si nu l-a calauzit niciodata; l-a dus pe calea ratacirii, apoi pe drumul pedepsei si al pierzaniei.

Comentariul versetelor 80 la 82

Allah le aminteste fiilor lui Isra'il binecuvantarile Sale mari: le-a nimicit dusmanul, i-a dat intalnire lui Musa pe partea dreapta a Muntelui pentru a pogori asupra lui Cartea ce cuprindea porunci marete si vestiri frumoase. Astfel a desavarsit pentru ei binecuvantarea religioasa dupa binecuvantarea lumeasca. Le aminteste si binecuvantarea din pustiu: a pogorat asupra lor mana si prepelitele, hrana buna si usor de dobandit, pe care o primeau fara osteneala.

„Mancati din bunatatile cu care v-am inzestrat”, si multumiti pentru binecuvantarile daruite. „Nu intreceti masura in ele”, adica nu folositi Inzestrarea Mea in neascultare si nu va trufiti din pricina binecuvantarilor. Daca faceti aceasta, Mania Mea se abate asupra voastra: Ma manii pe voi si va pedepsesc. „Cel asupra caruia se abate Mania Mea s-a prabusit”, adica a pierit, s-a nenorocit si a suferit cea mai mare pierdere, deoarece a fost lipsit de Multumirea si Bunatatea lui Allah, iar Mania si pierzania sunt partea lui.

Cu toate acestea, poarta caintei ramane deschisa, oricare ar fi pacatul. „Cu adevarat, Eu sunt Mult-Iertator”, cu multa iertare si mila, fata de acela care se caieste de necredinta, inovatie si nelegiuire, „crede” in Allah, ingerii Sai, Cartile Sale, trimisii Sai si Ziua de Apoi si „savarseste fapte drepte” ale inimii, trupului si limbii. „Apoi urmeaza calauzirea”, adica merge pe Calea cea Dreapta, urmeaza Trimisul cel Nobil si se calauzeste prin Religia cea dreapta.

Allah ii iarta unuia ca acesta pacatele si greselile asupra carora staruise, deoarece el a venit cu cea mai mare pricina a iertarii si milei. Toate pricinile se intorc la aceste lucruri: cainta sterge ceea ce a fost inaintea ei, credinta si Islamul sterg ceea ce le-a precedat, faptele drepte sterg faptele rele, iar toate caile calauzirii - invatarea, cugetarea asupra unui verset ori hadith, intelegerea sensului care il calauzeste, chemarea la Religia adevarata, respingerea inovatiei, necredintei si ratacirii, lupta si emigrarea - sunt mijloace de stergere a pacatelor si de atingere a telului.