Taha · 20:24–36

Versetele 24 la 36

Dupa ce Allah i-a revelat lui Musa, l-a facut profet si i-a aratat Semnele Sale minunate, l-a trimis la Faraon, regele Egiptului: „Mergi la Faraon, caci el a intrecut orice masura”, adica a trecut dincolo de masura in necredinta, stricaciune, trufie pe pamant si asuprirea celor slabi, pana cand a pretins domnia si divinitatea - Allah sa-l faca de ocara. Razvratirea lui a fost pricina nimicirii sale, dar, prin Mila, Intelepciunea si Dreptatea Sa, Allah nu pedepseste pe nimeni decat dupa stabilirea dovezii prin trimisi.

Musa a inteles ca purta o povara uriasa: era trimis la acest tiran indaratnic, care nu avea rival la putere in Egipt. Musa era singur si avea in urma sa intamplarea uciderii coptului. A implinit Porunca Domnului sau, a primit-o cu bucurie si supunere si I-a cerut lui Allah ajutorul si inlesnirea mijloacelor necesare implinirii chemarii.

„Doamne, largeste-mi pieptul”, ca sa rabd vatamarea prin cuvinte si fapte si sa nu fiu tulburat ori mahnit, iar inima mea sa nu se ingusteze. Pieptul ingust nu-l face pe om potrivit pentru calauzirea fapturilor si chemarea lor. Allah i-a spus Profetului Muhammad: „Prin Mila lui Allah ai fost bland cu ei. Daca ai fi fost aspru si cu inima impietrita, ei s-ar fi risipit din jurul tau” [Al 'Imran, 3:159]. Este de asteptat ca oamenii sa primeasca adevarul cand cel care ii cheama se poarta cu blandete, rabdare si deschidere fata de ei.

„Usureaza-mi sarcina”, adica usureaza-mi fiecare lucru pe care il savarsesc si fiecare cale pe care merg pentru Tine si inlatura greutatile din calea mea. Din usurarea sarcinii face parte ca acela care cheama sa abordeze fiecare lucru in chipul potrivit, sa se adreseze fiecaruia prin ceea ce i se potriveste si sa-l cheme pe calea cea mai apropiata de acceptare.

„Dezleaga nodul limbii mele, ca ei sa inteleaga vorbirea mea.” El avea o dificultate de vorbire din pricina careia cuvintele sale abia puteau fi intelese, dupa cum au spus exegetii. Allah relateaza ca el a spus: „Fratele meu Harun este mai limpede la vorbire decat mine” [al-Qasas, 28:34]. El L-a rugat pe Allah sa-i dezlege nodul, ca oamenii sa inteleaga ceea ce spune si sa se implineasca astfel telul deplin al adresarii, dialogului si limpezirii intelesurilor.

„Si randuieste-mi un ajutor din familia mea”, adica un sprijin care sa ma ajute si sa ma intareasca fata de cei la care m-ai trimis. A cerut ca el sa fie din familia sa, din bunatate, deoarece rudele sunt cele mai indreptatite la binefacere. Apoi l-a numit: „pe Harun, fratele meu. Intareste-mi prin el puterea”, adica intareste-ma si sprijina-ma prin el. Allah spune: „Iti vom intari bratul prin fratele tau si va vom da putere” [al-Qasas, 28:35]. „Si fa-l partas la sarcina mea”, adica la profetie, facandu-l profet si trimis asa cum m-ai facut pe mine.

Musa a pomenit folosul: „ca sa Te preamarim mult si sa Te pomenim mult”. El stia ca temelia tuturor adorarilor si axa religiei este pomenirea lui Allah, asa ca I-a cerut lui Allah sa-l faca pe fratele sau partas, ca ei sa se ajute si sa se sprijine in bine si evlavie si sa-L pomeneasca mult prin preamarire, declararea Unicitatii si celelalte feluri de adorare. „Cu adevarat, Tu ne vezi mereu”: cunosti starea noastra, slabiciunea si neputinta noastra si nevoia noastra de Tine in toate lucrurile. Tu ne cunosti mai bine decat noi insine si esti mai Milostiv fata de noi. Daruieste-ne ceea ce Ti-am cerut si raspunde rugaciunii noastre.

Allah a spus: „Cererea ta ti-a fost implinita, o, Musa!”, adica ti s-a dat tot ceea ce ai cerut: iti vom largi pieptul, iti vom usura sarcina, vom dezlega nodul limbii tale ca oamenii sa-ti inteleaga vorbirea, te vom intari prin fratele tau Harun si va vom da putere, astfel incat ei sa nu poata ajunge la voi prin Semnele Noastre; voi si cei care va urmeaza veti fi biruitori.

Aceasta cerere a lui Musa arata deplinatatea cunoasterii lui despre Allah, intelegerea desavarsita a lucrurilor si sinceritatea cu care urmarea binele. Chematorul catre Allah, mai ales cand cel chemat este un tiran trufas si indaratnic, are nevoie de piept larg, rabdare desavarsita si blandete deplina, ca sa suporte vatamarea care il ajunge. Are nevoie de o exprimare clara prin care sa poata transmite ceea ce doreste si urmareste; elocinta si limpezimea sunt de cea mai mare trebuinta intr-o asemenea imprejurare, din pricina multelor discutii si confruntari. El are nevoie sa arate adevarul in cea mai frumoasa infatisare, pentru ca sufletele sa-l iubeasca, si sa arate uratenia desertaciunii, ca oamenii sa fuga de ea.

El mai are nevoie ca sarcina sa-i fie usurata, sa abordeze fiecare lucru pe calea potrivita, sa cheme la Calea lui Allah cu intelepciune si indemn frumos, sa poarte discutii in chipul cel mai bun si sa se poarte cu fiecare potrivit starii sale. Desavarsirea acestei lucrari cere ajutoare si sfetnici care sa-l sprijine in scopul lui, pentru ca glasurile multe au un efect mai mare. Musa a cerut aceste lucruri, iar ele i-au fost daruite.

Daca privesti starea profetilor trimisi la oameni, ii vei vedea astfel, pe fiecare dupa imprejurarile lui. Mai ales Muhammad, Pecetea profetilor si cel mai bun dintre ei, se afla la culmea fiecarei insusiri desavarsite: largimea pieptului, usurarea sarcinii, limpezimea limbii, buna exprimare si ajutoarele pe calea adevarului, dintre Companioni si dintre cei care au venit dupa ei, asa cum nimeni altul nu a avut.