Taha · 20:17–23

Versetele 17 la 23

Cand Allah i-a aratat lui Musa temeliile credintei, a voit sa-i arate dintre Semnele Sale ceea ce avea sa-i linisteasca inima, sa-i bucure ochii si sa-i intareasca credinta prin Sprijinul lui Allah impotriva dusmanului sau. El i-a spus: „Ce ai in mana dreapta, o, Musa?” Desi Allah stia, a pus intrebarea in aceasta imprejurare pentru a-i atrage atentia si a-i spori grija fata de ceea ce urma.

Musa a spus: „Este toiagul meu; ma sprijin pe el, scutur cu el frunze pentru oile mele.” A pomenit doua folosuri: unul pentru oameni, deoarece se sprijinea pe el cand statea in picioare si mergea, dobandind astfel ajutor; si unul pentru animale, deoarece pastea oi si, cand le pastea printre copaci, lovea copacii cu toiagul ca sa cada frunzele, apoi oile le mancau. Aceasta arata purtarea frumoasa a lui Musa: ingrijirea buna a animalelor si bunatatea fata de ele. Tot aici se vede grija lui Allah fata de el, alegerea lui si cinstea aparte care i-a fost daruita, potrivit Milei si Intelepciunii Sale. „Si imi este de folos si pentru alte lucruri”, in afara acestor doua folosuri.

Din buna-cuviinta a lui Musa face parte si faptul ca, atunci cand Allah l-a intrebat ce se afla in dreapta lui, intrebarea putea privi lucrul insusi ori folosul sau, iar el a raspuns in ambele privinte. Allah i-a spus: „Arunca-l, o, Musa!” El l-a aruncat si, cu Ingaduinta lui Allah, s-a prefacut intr-un sarpe urias care se tara repede. Musa s-a intors si a fugit speriat, fara sa priveasca inapoi. Descrierea lui ca sarpe care se tara inlatura gandul ca ar fi fost doar o inchipuire fara realitate; miscarea lui rapida indeparteaza o asemenea presupunere.

Allah i-a spus lui Musa: „Ia-l si nu te teme!”, adica nu te va vatama. „Il vom readuce la starea dintai”, la forma cunoscuta de toiag. Musa a implinit Porunca lui Allah prin credinta si supunere, l-a luat, iar el a revenit la toiagul cunoscut. Acesta a fost un Semn. Apoi Allah l-a pomenit pe al doilea: „Strange-ti mana la subsuoara”, adica pune-ti mana in haina ta si lipeste bratul de coasta ta. „Ea va iesi alba, fara niciun rau”, alba si stralucitoare, fara boala ori lepra, „ca un alt Semn”. Allah spune: „Acestea sunt doua dovezi de la Domnul tau catre Faraon si capeteniile sale; ei sunt un popor nelegiuit” [al-Qasas, 28:32].

„Pentru ca Noi sa-ti aratam dintre Semnele Noastre cele mai mari.” Prefacerea toiagului intr-un sarpe care se tara si iesirea mainii albe si stralucitoare inaintea privitorilor au avut rostul de a-ti arata dintre Semnele Noastre cele mari, care dovedesc adevarul trimiterii tale si realitatea celor aduse de tine. Astfel inima ta se linisteste, stiinta ta sporeste, iar tu ai incredere in Fagaduiala lui Allah privind paza si ajutorul Sau. Aceste Semne sunt totodata o dovada si un argument pentru cei la care ai fost trimis.