Taha · 20:116–122

Versetele 116 la 122

Dupa ce Allah a desavarsit crearea lui Adam cu Mana Sa, l-a invatat numele lucrurilor, l-a favorizat si l-a cinstit, le-a poruncit ingerilor sa se prosterneze inaintea lui, ca semn de cinstire, pretuire si respect fata de el. Ei s-au grabit sa se prosterneze, implinind Porunca. Printre ei se afla insa Iblis, care s-a trufit fata de Porunca Domnului sau, a refuzat sa se prosterneze inaintea lui Adam si a spus: „Eu sunt mai bun decat el. Pe mine m-ai creat din foc, iar pe el l-ai creat din lut” [al-A'raf, 7:12].

Atunci s-a vadit vrajmasia lui puternica fata de Adam si sotia lui, intrucat era dusmanul lui Allah, si a iesit la iveala pizma care ii pricinuise aceasta dusmanie. Allah i-a avertizat pe Adam si pe sotia lui: „Sa nu va scoata din Gradina, caci vei ajunge sa trudesti.” Daca veti fi scosi din ea, vei avea parte de truda si osteneala in cautarea hranei, pe cand in Gradina ai o viata tihnita si o odihna deplina.

„In ea ti s-a dat sa nu flamanzesti si sa nu fii gol, sa nu insetezi in ea si sa nu suferi de arsita soarelui.” Lui Adam ii erau astfel garantate fara intrerupere hrana, bautura, imbracamintea si apa, fara osteneala si oboseala. Allah ii interzisese insa un anumit pom: „Nu va apropiati de acest pom, ca sa nu fiti dintre cei nedrepti” [al-A'raf, 7:19].

Shaytan a continuat sa le sopteasca si sa le impodobeasca mancarea din acel pom, spunand: „Sa-ti arat pomul vesniciei?”, adica pomul din care, daca mananca cineva, va ramane vesnic in Gradina, „si o imparatie care nu piere?”, adica nu se sfarseste, daca mananci din el. A venit la Adam infatisandu-se ca un sfatuitor si i-a vorbit cu blandete; Adam a fost amagit si amandoi au mancat din pom.

Atunci au fost cuprinsi de parere de rau, vesmintele le-au cazut si li s-a vadit pacatul. Fiecare a vazut goliciunea celuilalt, dupa ce amandoi fusesera acoperiti. Ei au inceput sa-si lipeasca peste trup frunze din pomii Gradinii, ca sa se acopere cu ele. Au fost cuprinsi de rusine inaintea lui Allah, intr-o masura pe care numai El o cunoaste. „Adam nu L-a ascultat pe Domnul sau si a ratacit”, dar amandoi s-au grabit sa se caiasca si sa se intoarca la Allah. Ei au spus: „Doamne al nostru! Ne-am nedreptatit pe noi insine. Daca nu ne ierti si nu ai mila de noi, vom fi cu siguranta dintre cei pierduti” [al-A'raf, 7:23].

Domnul sau l-a ales, i-a inlesnit si i-a primit cainta si l-a calauzit. Dupa cainta, starea lui a devenit mai buna decat fusese inainte: uneltirea dusmanului s-a intors impotriva acestuia, viclesugul lui a fost zadarnicit, iar binecuvantarea asupra lui Adam si a urmasilor lui s-a desavarsit. Lor le revine datoria sa recunoasca aceasta binecuvantare, sa-si implineasca indatoririle ce decurg din ea si sa se fereasca de dusmanul care ii pandeste zi si noapte. Allah le-a spus: „O, fii ai lui Adam! Sa nu va ispiteasca Shaytan, asa cum i-a scos pe parintii vostri din Gradina, smulgandu-le vesmintele ca sa le arate goliciunile. El si ceata lui va vad de unde voi nu-i vedeti. Noi i-am facut pe shayatini aliati ai celor care nu cred” [al-A'raf, 7:27].