Taha · 20:114–115

Versetele 114 la 115

Comentariul versetului 114

Dupa ce a pomenit Hotararea Sa privind rasplatirea robilor si Hotararea Sa religioasa pe care a pogorat-o in Carte, iar acestea fac parte din urmarile Stapanirii Sale, Allah spune: „Preainalt este Allah”, mai presus de orice lipsa si neajuns, „Stapanul”, Caruia Ii apartine Stapanirea si Caruia Ii sunt supuse toate fapturile. Hotararile Stapanului - cele predestinate si cele religioase - patrund si se implinesc asupra lor.

„Adevarat”: Existenta, Stapanirea si Desavarsirea Sa sunt adevarate. Desavarsirea nu apartine in realitate decat Celui cu Maretie, iar din ea face parte Stapanirea. Chiar daca o faptura primeste o stapanire asupra unor lucruri si pentru un timp, acea stapanire este nedesavarsita, trecatoare si desarta. Domnul nu inceteaza sa fie Stapanul Cel Viu, Cel care Se sustine pe Sine si sustine toate, Cel Maret.

„Nu te grabi sa rostesti Coranul inainte ca revelarea lui catre tine sa fie incheiata”, adica nu te grabi sa primesti Coranul atunci cand Jibril ti-l recita. Asculta pana termina, iar cand termina, recita-l. Allah ti-a garantat strangerea lui in piept si citirea lui: „Nu-ti misca limba in graba ca sa-l rostesti. Noua Ne revine sa-l adunam si sa-l recitam. Cand Noi il recitam, urmeaza recitarea lui. Apoi Noua Ne revine talcuirea lui” [al-Qiyamah, 75:16-19].

Graba Profetului in primirea Revelatiei arata iubirea lui desavarsita pentru stiinta si ravna lui pentru ea. Allah i-a poruncit sa-I ceara sporire in stiinta, deoarece stiinta este un bine, iar sporirea binelui este de dorit. Ea vine de la Allah. Calea spre ea este straduinta, dorinta de cunoastere, cererea adresata lui Allah, cautarea Ajutorului Sau si aratarea nevoii fata de El in orice clipa.

Din acest verset se desprinde buna-cuviinta in primirea stiintei: cel care asculta trebuie sa aiba rabdare si sa nu se grabeasca pana cand invatatorul isi incheie expunerea ideilor legate intre ele. Dupa ce termina, cel care are o intrebare intreaba. Nu se grabeste si nu-l intrerupe pe invatator in mijlocul vorbirii, deoarece aceasta poate fi o pricina a lipsirii de cunoastere. Tot astfel, cel intrebat trebuie sa asculte intrebarea, sa cunoasca sensul dorit de cel care intreaba si abia apoi sa raspunda. Aceasta il ajuta sa dea raspunsul corect.

Comentariul versetului 115

„Noi i-am poruncit lui Adam mai inainte”: i-am dat o porunca si un legamant, ca sa le implineasca. El s-a supus, s-a plecat, a primit porunca si s-a hotarat sa o indeplineasca. Cu toate acestea, a uitat ceea ce i se poruncise, iar hotararea sa ferma a slabit. S-a petrecut atunci ceea ce s-a petrecut. El a devenit o pilda pentru urmasii sai, iar firea lor a ajuns asemenea firii lui Adam: el a uitat, iar urmasii sai uita; el a gresit, iar ei gresesc; el nu a ramas statornic in hotararea neclintita, iar ei sunt la fel. Insa Adam s-a grabit sa se caiasca pentru greseala lui, a recunoscut-o si a marturisit-o, iar Allah l-a iertat. Cine se aseamana cu parintele sau nu este de invinuit.

Apoi Allah a infatisat in amanunt ceea ce pomenise pe scurt si a spus: