Al-Baqarah · 2:83

Versetul 83

Aceste randuieli fac parte dintre principiile religiei pe care Allah le-a poruncit in fiecare Lege revelata, deoarece cuprind binele general din orice timp si din orice loc. De aceea, ele nu sunt supuse abrogarii, la fel cum nici principiul religiei nu este supus abrogarii. Allah ni le-a poruncit si noua in cuvintele: „Adorati-L pe Allah si nu-I faceti niciun asociat...”, pana la sfarsitul versetului (an-Nisa', 4:36).

„Si amintiti-va cand am luat legamantul fiilor lui Israel.” Din pricina impietririi lor, de fiecare data cand li se dadea o porunca, se impotriveau si nu o primeau decat insotita de juraminte solemne si legaminte intarite.

„Nu-L adorati decat pe Allah” este o porunca de a-L adora numai pe Allah si o interdictie de a-I face asociati. Acesta este temeiul religiei, fara de care nicio fapta nu este primita, si acesta este dreptul lui Allah Preainaltul asupra robilor Sai.

„Purtati-va cu bunatate fata de parinti”, adica faceti-le bine prin orice cuvant si orice fapta care reprezinta bunatate fata de ei. Porunca interzice atat purtarea rea fata de parinti, cat si lipsa bunatatii, deoarece bunatatea este obligatorie, iar porunca unui lucru cuprinde interzicerea contrariului sau. Bunatatea are doua contrarii: purtarea rea, care este pacatul mai grav, si parasirea bunatatii fara savarsirea unui rau, care este interzisa, dar nu trebuie asezata pe aceeasi treapta cu prima.

Acelasi lucru se spune despre pastrarea legaturilor cu rudele si despre bunatatea fata de orfani si nevoiasi. Formele concrete ale bunatatii nu pot fi cuprinse prin numarare, ci sunt cunoscute prin definitia ei, asa cum s-a aratat mai inainte.

Apoi Allah a poruncit bunatatea fata de oameni in general: „vorbiti-le oamenilor frumos”. Din vorbirea frumoasa fac parte poruncirea binelui, oprirea raului, transmiterea cunostintelor folositoare, oferirea salutului, intampinarea cu un chip senin si orice alt cuvant bun.

Fiindca omul nu poate ajunge la toti oamenii cu averea sa, i s-a poruncit un lucru prin care poate face bine oricarei fapturi: bunatatea in vorbire. Aceasta cuprinde interdictia de a le vorbi oamenilor urat, chiar si necredinciosilor. De aceea Allah spune: „Nu discutati cu oamenii Scripturii decat in felul cel mai frumos” (al-'Ankabut, 29:46).

Buna-cuviinta pe care Allah le-a insuflat-o robilor Sai cere ca omul sa fie demn in cuvintele si faptele sale, sa nu fie nerusinat, grosolan, insultator sau certaret, ci sa aiba un caracter frumos, o mare ingaduinta, sa se poarte cu amabilitate fata de fiecare si sa rabde vatamarea venita din partea fapturilor, ascultand porunca lui Allah si nadajduind in rasplata Sa.

Apoi Allah le-a poruncit sa implineasca rugaciunea si sa dea zakah. Asa cum s-a aratat mai inainte, rugaciunea cuprinde sinceritatea fata de Cel adorat, iar zakah cuprinde binefacerea fata de robi.

Dupa ce vi s-au dat aceste porunci frumoase - porunci despre care omul inzestrat cu vedere launtrica si ratiune intelege ca Allah le-a dat robilor Sai din bunatate fata de ei si ca le-a daruit ca binefacere - si dupa ce Allah a luat legamantul de la voi, „v-ati abatut” indepartandu-va cu totul. Cel care se intoarce de la ceva poate sa pastreze intentia de a reveni, insa acestia nu aveau nici dorinta, nici intentia de a reveni la aceste porunci. Cautam adapost la Allah de lipsirea de ajutorul Sau.

Cuvintele „in afara de putini dintre voi” reprezinta o exceptie, pentru ca nimeni sa nu creada ca toti s-au abatut. Allah a aratat astfel ca pe cativa dintre ei i-a ocrotit si i-a tinut statornici.