Comentariul pasajului
Versetele 75 la 78
Textul arab și traducerea din volum
۞ أَفَتَطْمَعُونَ أَن يُؤْمِنُوا۟ لَكُمْ وَقَدْ كَانَ فَرِيقٌ مِّنْهُمْ يَسْمَعُونَ كَلَـٰمَ ٱللَّهِ ثُمَّ يُحَرِّفُونَهُۥ مِنۢ بَعْدِ مَا عَقَلُوهُ وَهُمْ يَعْلَمُونَ ﴿٧٥﴾
75. Mai nadajduiti ca ei va vor crede, cand un grup dintre ei auzea Cuvantul lui Allah, apoi il rastalmacea dupa ce il pricepuse, stiind bine ceea ce facea?
وَإِذَا لَقُوا۟ ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ قَالُوٓا۟ ءَامَنَّا وَإِذَا خَلَا بَعْضُهُمْ إِلَىٰ بَعْضٍ قَالُوٓا۟ أَتُحَدِّثُونَهُم بِمَا فَتَحَ ٱللَّهُ عَلَيْكُمْ لِيُحَآجُّوكُم بِهِۦ عِندَ رَبِّكُمْ ۚ أَفَلَا تَعْقِلُونَ ﴿٧٦﴾
76. Cand ii intalnesc pe cei care cred, spun: „Credem.” Dar cand raman singuri unii cu altii, spun: „Le vorbiti despre ceea ce Allah v-a dezvaluit, pentru ca ei sa foloseasca aceasta drept dovada impotriva voastra inaintea Domnului vostru? Oare nu pricepeti?”
أَوَلَا يَعْلَمُونَ أَنَّ ٱللَّهَ يَعْلَمُ مَا يُسِرُّونَ وَمَا يُعْلِنُونَ ﴿٧٧﴾
77. Oare nu stiu ei ca Allah cunoaste atat ceea ce ascund, cat si ceea ce dezvaluie?
وَمِنْهُمْ أُمِّيُّونَ لَا يَعْلَمُونَ ٱلْكِتَـٰبَ إِلَّآ أَمَانِىَّ وَإِنْ هُمْ إِلَّا يَظُنُّونَ ﴿٧٨﴾
78. Printre ei sunt oameni nestiutori de carte, care nu cunosc Scriptura decat prin simpla recitare si nu fac decat sa urmeze presupuneri.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
Aceste cuvinte curma speranta credinciosilor ca oamenii Scripturii vor crede. Nu nadajduiti in credinta lor, caci purtarea lor nu da niciun temei unei asemenea sperante. Ei rastalmaceau Cuvantul lui Allah dupa ce il intelesesera si il cunoscusera, atribuindu-i sensuri pe care Allah nu le-a voit, pentru a-i face pe oameni sa creada ca acele sensuri veneau de la Allah, desi nu veneau de la El. Daca aceasta era purtarea lor fata de propria Carte, pe care o socoteau cinstea si religia lor, si prin ea ii opreau pe oameni de la calea lui Allah, cum s-ar putea nadajdui ca ei va vor crede? Este un lucru cat se poate de putin probabil.
Apoi Allah a descris starea ipocritilor dintre oamenii Scripturii. Cand ii intalneau pe credinciosi, spuneau din gura ca au crezut, aratand in exterior ceea ce nu se afla in inimile lor. Dar cand ramaneau singuri intre oameni ai aceleiasi religii, isi spuneau unii altora: „Le aratati credinta si le spuneti ca sunteti asemenea lor? Aceasta le va da o dovada impotriva voastra. Ei vor spune: «Ati recunoscut ca ceea ce urmam noi este adevarul, iar ceea ce urmati voi este falsitatea» si vor folosi recunoasterea voastra drept dovada impotriva voastra inaintea Domnului vostru. Oare nu aveti ratiune, ca sa parasiti ceea ce le ofera o dovada impotriva voastra?”
Allah spune despre aceste cuvinte pe care ei si le adresau unii altora: „Oare nu stiu ei ca Allah cunoaste atat ceea ce ascund, cat si ceea ce dezvaluie?” Chiar daca isi ascundeau intre ei convingerile si isi inchipuiau ca, pastrandu-le tainuite, credinciosii nu vor putea aduce impotriva lor nicio dovada, aceasta era o mare greseala si o mare nestiinta. Allah le cunoaste atat tainele, cat si ceea ce arata si le va dezvalui robilor Sai adevarata stare.
Printre oamenii Scripturii se aflau si oameni de rand, care nu faceau parte dintre invatati. Ei nu aveau parte din Cartea lui Allah decat de simpla recitare si nu aveau cunostinta de ceea ce stiau cei mentionati mai inainte, care cunosteau pe deplin starea lucrurilor. Acesti oameni de rand se margineau la presupuneri si la imitarea invatatilor lor.
In aceste versete, Allah a mentionat invatatii lor, oamenii lor de rand, ipocritii dintre ei si pe cei care nu erau ipocriti. Invatatii staruiau in ratacirea lor, iar oamenii de rand ii imitau fara sa aiba o intelegere limpede. De aceea, nu exista temei pentru a nadajdui ca vreuna dintre cele doua categorii va crede.