Al-Baqarah · 2:61

Versetul 61

Amintiti-va cand i-ati vorbit lui Musa aratandu-va plictisiti de binefacerile lui Allah si dispretuindu-le: „Nu mai putem rabda o singura hrana”, adica un singur fel de hrana. Desi, asa cum s-a aratat, ea cuprindea mai multe soiuri, acestea nu se schimbau. „Cere-I Domnului tau sa ne scoata din ceea ce face pamantul sa creasca: verdeturile”, adica plantele care nu au o tulpina lemnoasa, „castravetii, usturoiul, lintea si ceapa”.

Musa le-a spus: „Vreti sa schimbati ceea ce este mai bun”, mana si prepelitele, „cu ceea ce este mai prejos”, adica alimentele pe care le-au cerut? Aceasta nu vi se cuvine. Alimentele cerute se gasesc in orice cetate in care coborati, in vreme ce hrana pe care Allah v-a daruit-o este cea mai buna si mai aleasa. Cum puteti cere sa fie inlocuita?

Ceea ce au facut a fost cea mai limpede dovada a lipsei lor de rabdare si a dispretuirii poruncilor si binefacerilor lui Allah. De aceea, El i-a rasplatit potrivit faptelor lor: pe trupurile lor s-a vazut umilinta, iar saracia si injosirea le-au cuprins inimile. Sufletele lor nu au avut noblete si nici aspiratii inalte, ci au fost suflete umilite, cu cele mai joase nazuinte.

„S-au intors cu mania lui Allah”: singurul castig cu care s-au intors si pe care l-au dobandit a fost mania Sa asupra lor. Ce rau castig si ce rea stare! Au meritat aceasta manie pentru ca nu credeau in semnele lui Allah, care aratau adevarul si il faceau limpede pentru ei. Cand nu au crezut in ele, Allah i-a pedepsit cu mania Sa. De asemenea, ii ucideau pe Profeti fara drept. Cuvintele „fara drept” sporesc gravitatea faptei; uciderea Profetilor nu poate fi niciodata indreptatita, dar ele sunt adaugate pentru ca nimeni sa nu-si inchipuie ca fapta lor venea din nestiinta ori din lipsa cunoasterii.

Aceasta pedeapsa a venit si pentru ca nu s-au supus lui Allah, ci I-au incalcat poruncile, si pentru ca au incalcat drepturile robilor Sai. Pacatele se atrag unele pe altele: din nepasare se naste pacatul mic, din pacatul mic se naste pacatul mare, iar apoi se nasc diferitele inovatii, necredinta si alte rele. Ii cerem lui Allah sa ne daruiasca ocrotire de orice incercare.

Trebuie stiut ca, in aceste versete, cuvintele le sunt adresate fiilor lui Israel care traiau in vremea pogorarii Coranului, in timp ce faptele mentionate au fost savarsite de stramosii lor. Aceste fapte le sunt atribuite celor de mai tarziu din mai multe motive.

Mai intai, ei se laudau, isi atribuiau puritate si pretindeau ca sunt mai presus de Muhammad si de cei care au crezut in el. Allah le-a aratat stari ale stramosilor lor, pe care ei insisi le recunosteau, pentru ca tuturor sa le devina limpede ca nu erau oameni ai rabdarii, ai caracterului nobil si ai faptelor inalte. Daca aceasta era starea stramosilor lor, despre care se presupunea ca erau mai vrednici si intr-o stare mai inalta decat urmasii lor, ce se poate spune despre cei carora le erau adresate aceste cuvinte?

In al doilea rand, binefacerea lui Allah asupra celor de dinainte a ajuns si la cei de dupa ei. Binefacerea daruita parintilor este o binefacere daruita si copiilor. De aceea li s-a vorbit despre ea, caci ii cuprinde si pe ei.

In al treilea rand, faptul ca li se vorbeste despre faptele altora arata ca membrii unei comunitati unite in aceeasi religie se sprijina unii pe altii si lucreaza impreuna pentru binele lor. Este ca si cum cei dintai si cei de pe urma ar trai in acelasi timp si ca si cum ceea ce face unul dintre ei ar fi facut de toti. Binele savarsit de unul aduce folos tuturor, iar raul savarsit de unul aduce vatamare tuturor.

In al patrulea rand, cele mai multe dintre aceste fapte nu au fost dezaprobate de urmasii lor, iar cel multumit de un pacat este partas cu cel care il savarseste. Exista si alte intelepciuni pe care numai Allah le cunoaste.

Apoi Allah Preainaltul a dat o judecata cu privire la grupurile care se revendicau de la Scripturi.