Al-Baqarah · 2:45–48

Versetele 45 la 48

Allah le-a poruncit sa caute ajutor in toate treburile lor prin toate felurile rabdarii: rabdarea in ascultarea de Allah, pana cand omul implineste ceea ce i s-a poruncit; rabdarea de a se feri de neascultarea lui Allah, pana cand o paraseste; si rabdarea in fata hotararilor dureroase ale lui Allah, fara sa se revolte impotriva lor. Prin rabdare si prin staruinta sufletului in ceea ce Allah a poruncit sa fie indurat cu rabdare se dobandeste un mare ajutor in orice treaba. Cine se straduieste sa rabde va fi ajutat de Allah sa rabde.

La fel este rugaciunea, care este masura credintei si il opreste pe om de la faptele rusinoase si de la ceea ce este rau. Prin ea se cauta ajutor in toate treburile. „Ea este grea”, adica anevoioasa, „afara de cei smeriti”. Pentru ei este usoara, deoarece smerenia, teama de Allah si speranta in ceea ce se afla la El ii fac sa o implineasca avand inima deschisa, asteptand rasplata si temandu-se de pedeapsa. Cel care nu este astfel nu are niciun indemn care sa-l cheme la rugaciune, iar daca o implineste, ea devine pentru el unul dintre cele mai grele lucruri.

Smerenia este supunerea inimii inaintea lui Allah Preainaltul, linistea si pacea ei, frangerea ei inaintea Lui, cu umilinta, simtirea nevoii de El, credinta in El si in intalnirea cu El. De aceea Allah spune: „care sunt convinsi ca Il vor intalni pe Domnul lor”, iar El ii va rasplati pentru faptele lor, „si ca la El se vor intoarce”.

Aceasta convingere le usureaza actele de adorare, le aduce mangaiere in necazuri, le alina suferintele si ii opreste de la faptele rele. Ei vor avea desfatarea statornica in incaperile inalte ale Paradisului. Pentru cel care nu crede in intalnirea cu Domnul sau, rugaciunea si celelalte acte de adorare se numara printre cele mai grele lucruri.

Apoi Allah le-a amintit din nou fiilor lui Israel binefacerea Sa, pentru a-i povatui, a-i avertiza si a-i indemna. El i-a inspaimantat cu Ziua Invierii, in care niciun suflet, chiar daca ar fi unul nobil, precum sufletele Profetilor si ale celor drepti, nu-i va fi de niciun folos altui suflet, chiar daca acesta i-ar fi una dintre cele mai apropiate rude. Nimic, mare sau mic, nu-l va ajuta pe om, ci numai fapta pe care a trimis-o inaintea sa.

Nicio mijlocire nu va fi primita pentru cineva fara ingaduinta lui Allah si fara ca El sa fie multumit de cel pentru care se mijloceste. Allah nu primeste dintre fapte decat ceea ce a fost savarsit pentru Fata Sa si potrivit caii drepte si Sunnei. Nu va fi primita nicio rascumparare, chiar daca fiecare suflet nedrept ar avea tot ceea ce se afla pe pamant si inca pe atat ca sa se rascumpere de la pedeapsa lui Allah. „Si ei nu vor fi ajutati”, adica nimeni nu va indeparta raul de la ei.

Astfel, Allah a negat orice folos care ar putea veni de la fapturi. Cuvintele „niciun suflet nu-i va fi de folos altui suflet cu nimic” privesc dobandirea folosului, iar cuvintele „si ei nu vor fi ajutati” privesc indepartarea raului. Cuvintele „nicio mijlocire nu va fi primita de la el, nicio rascumparare nu va fi luata de la el” neaga folosul cautat de la cineva care il stapaneste, fie in schimbul unei compensatii, precum rascumpararea, fie fara compensatie, precum mijlocirea.

Aceasta il face pe rob sa-si desprinda inima de atasamentul fata de fapturi, stiind ca ele nu au puterea sa-i aduca nici macar un folos cat greutatea unui fir de praf, si sa si-o lege de Allah, Cel Care aduce folosul si indeparteaza raul. Astfel, Il adora numai pe El, fara niciun asociat, si Ii cere ajutorul pentru a-L adora.