Al-Baqarah · 2:44

Versetul 44

„Le porunciti oamenilor evlavia”, adica le porunciti credinta si binele, „dar uitati de voi insiva”, adica nu va porunciti voua insiva acelasi lucru, desi cititi Scriptura. „Oare nu pricepeti?”

In limba araba, ratiunea este numita 'aql pentru ca, prin ea, omul pricepe ceea ce ii aduce folos si este oprit de la ceea ce ii face rau. Ratiunea il indeamna pe om sa fie primul care implineste ceea ce le porunceste altora si primul care paraseste ceea ce le interzice. Cine le porunceste altora binele, dar nu il savarseste, sau le interzice raul, dar nu il paraseste, arata lipsa sa de ratiune si nestiinta sa, mai ales daca stie adevarul si dovada a fost statornicita impotriva lui.

Desi acest verset a fost pogorat cu privire la fiii lui Israel, sensul sau este general si i se aplica fiecarui om, asa cum spune Allah Preainaltul: „O, voi cei care credeti! De ce spuneti ceea ce nu faceti? Este foarte urat inaintea lui Allah sa spuneti ceea ce nu faceti” (as-Saff, 61:2-3).

Versetul nu arata ca omul care nu implineste el insusi binele poruncit trebuie sa inceteze sa porunceasca binele si sa interzica raul. El are doua obligatii: sa le porunceasca altora binele si sa le interzica raul, iar el insusi sa-si porunceasca binele si sa-si interzica raul. Parasirea uneia dintre aceste obligatii nu ii ingaduie sa o paraseasca si pe cealalta. Desavarsirea consta in implinirea amandurora, iar la cealalta extrema se afla parasirea amandurora. Implinirea uneia si parasirea celeilalte nu ating prima treapta, dar se afla mai presus de cea din urma.

Mai mult, oamenii sunt inclinati in chip firesc sa nu urmeze pe cineva ale carui fapte ii contrazic cuvintele. Ei urmeaza faptele intr-o masura mai mare decat urmeaza simplele cuvinte.