Al-Baqarah · 2:35–36

Versetele 35 si 36

Dupa ce Allah l-a creat pe Adam si i-a aratat virtutea, Si-a desavarsit binefacerea asupra lui, creand din el o sotie langa care sa-si gaseasca linistea si de a carei companie sa se bucure. Le-a poruncit sa locuiasca in Paradis si sa manance de acolo din belsug si cu placere, „oriunde doriti”, adica din toate felurile de roade si fructe.

Allah i-a spus: „Aici nu vei flamanzi si nu vei fi gol; nu vei inseta si nu vei suferi de arsita soarelui” (Ta-Ha, 20:118-119).

„Nu va apropiati de acest pom”, unul dintre soiurile de pomi ai Paradisului; Allah stie cel mai bine care era. El le-a interzis sa se apropie de el ca incercare si proba sau dintr-o intelepciune pe care noi nu o cunoastem. „Caci atunci veti fi dintre cei nedrepti.” Aceasta arata ca oprirea exprima o interdictie (haram), deoarece savarsirea faptei atragea nedreptatea.

Dusmanul lor a continuat sa le sopteasca si sa le infatiseze drept atragatoare ideea de a manca din ceea ce le fusese interzis, pana cand i-a facut sa alunece, adica i-a impins la greseala facand-o sa para atragatoare. „El le-a jurat amandurora pe Allah: «Eu sunt pentru voi un sfatuitor sincer»” (al-A'raf, 7:21).

Ei au fost inselati de el si l-au ascultat. Astfel, i-a scos din desfatarea si belsugul in care se aflau si au fost coborati in salasul oboselii, al greutatilor si al luptei.

„Veti fi dusmani unii altora”, adica Adam si urmasii sai vor fi dusmanii lui Iblis si ai urmasilor lui. Se stie ca un dusman se straduieste din rasputeri sa-i faca rau dusmanului sau, sa-i aduca raul pe orice cale si sa-l lipseasca de bine pe orice cale.

In aceste cuvinte se afla un avertisment pentru fiii lui Adam impotriva lui Shaytan. Allah Preainaltul spune: „Cu adevarat, Shaytan este un dusman pentru voi, asa ca luati-l drept dusman. El isi cheama adeptii numai pentru ca ei sa fie dintre locuitorii Focului mistuitor” (Fatir, 35:6); si: „Il luati pe el si pe urmasii lui drept aliati in locul Meu, desi va sunt dusmani? Ce rau schimb pentru cei nedrepti!” (al-Kahf, 18:50).

Apoi Allah mentioneaza locul in care au fost coborati: „Pe pamant veti avea un loc de sedere”, adica o locuinta si un salas, „si mijloace de trai pentru un timp”, pana la implinirea termenelor voastre. Dupa aceea veti pleca de acolo catre salasul pentru care ati fost creati si care a fost creat pentru voi.

Versetul arata ca durata acestei vieti este vremelnica si trecatoare. Lumea aceasta nu este o locuinta adevarata, ci doar un loc de trecere din care omul isi ia merinde pentru salasul celalalt; ea nu trebuie cladita ca loc de sedere vesnica.