Al-Baqarah · 2:30–34

Versetele 30 la 34

Aici incepe relatarea despre crearea si virtutea lui Adam - pacea fie asupra sa -, parintele omenirii. Cand Allah Preainaltul a voit sa-l creeze, i-a instiintat pe ingeri si le-a spus ca il va aseza pe pamant drept khalifah, urmat de generatii care se vor succeda.

Ingerii - pacea fie asupra lor - au spus: „Vei aseza acolo pe cineva care va raspandi stricaciunea” prin pacate „si va varsa sange”? Varsarea sangelui este mentionata in mod deosebit dupa afirmatia generala despre stricaciune, pentru a arata gravitatea uciderii. Ei au spus aceasta potrivit presupunerii lor ca acel khalifah asezat pe pamant va savarsi asemenea fapte.

Ingerii L-au declarat pe Creator mai presus de aceasta si L-au preamarit. Ei au aratat ca staruie in adorarea lui Allah intr-un chip lipsit de stricaciune: „in vreme ce noi Te preamarim cu laude”, adica Te declaram mai presus de orice neajuns, laudandu-Te asa cum se cuvine maretiei Tale.

Cuvintele „Te sfintim” pot insemna: Te declaram numai pe Tine sfant; in acest caz, constructia araba arata exclusivitatea si sinceritatea. Ele pot insemna si: ne curatim pentru Tine, adica ne curatim prin dobandirea insusirilor frumoase, precum iubirea, teama si preamarirea lui Allah, si prin indepartarea insusirilor urate.

Allah Preainaltul le-a spus ingerilor: „Eu stiu”, cu privire la acest khalifah, „ceea ce voi nu stiti.” Voi vorbiti potrivit celor pe care le presupuneti, insa Eu cunosc cele vazute si cele ascunse. Eu stiu ca binele rezultat din crearea acestui khalifah este de multe ori mai mare decat raul cuprins in aceasta creare.

Allah a voit sa-i aleaga dintre urmasii sai pe Profeti, pe cei deplin sinceri si statornici in adevar, pe martiri si pe dreptcredinciosi; sa le arate fapturilor semnele Sale; sa se implineasca acte de adorare care nu s-ar putea implini fara crearea acestor generatii, precum jihadul si altele; sa scoata la iveala, prin incercare, binele si raul ascunse in firile celor supusi responsabilitatii religioase; sa-l deosebeasca pe dusmanul Sau de aliatul Sau si pe sustinatorul Sau de potrivnicul Sau; si sa dezvaluie raul ascuns in sufletul lui Iblis, inradacinat in el si caracteristic lui. Toate acestea sunt intelepciuni marete, dintre care chiar si numai una ar fi fost indeajuns.

Intrucat cuvintele ingerilor - pacea fie asupra lor - lasau sa se inteleaga ca ei se considerau superiori acelui khalifah pe care Allah urma sa-l aseze pe pamant, Allah Preainaltul a voit sa le arate virtutea lui Adam, pentru ca ei sa-i recunoasca rangul si sa vada desavarsirea intelepciunii si stiintei lui Allah.

„El l-a invatat pe Adam toate numele”, adica numele lucrurilor si lucrurile pe care acestea le denumesc. L-a invatat atat numele, cat si obiectul numit, adica atat cuvintele, cat si sensurile, inclusiv formele obisnuite ale numelor si diminutivele lor, precum „castron” si „castronel”.

„Apoi le-a aratat”, adica a aratat lucrurile denumite, „ingerilor”, pentru a-i incerca si a se vedea daca le cunosc sau nu. „Spuneti-Mi numele acestora, daca sunteti sinceri” in afirmatia si presupunerea voastra ca sunteti mai buni decat acest khalifah.

Ei au spus: „Slava Tie!”, adica Te declaram mai presus de orice obiectie din partea noastra si de orice impotrivire fata de porunca Ta. „Nu avem nicio cunoastere” sub niciun aspect, „in afara de ceea ce ne-ai invatat”, prin harul si darnicia Ta. „Cu adevarat, Tu esti Atotstiutorul, Preainteleptul.”

Atotstiutorul este Cel a Carui stiinta cuprinde totul. Nimic nu-I ramane ascuns si nu se pierde din stiinta Sa nici macar greutatea unui fir de praf in ceruri sau pe pamant, nici ceva mai mic sau mai mare decat acesta.

Preainteleptul este Cel Caruia Ii apartine intelepciunea desavarsita; nicio faptura nu se afla in afara ei si nicio porunca nu se abate de la ea. El nu a creat nimic fara intelepciune si nu a poruncit nimic fara intelepciune. Intelepciunea inseamna asezarea fiecarui lucru in locul care i se potriveste.

Ingerii au recunoscut stiinta si intelepciunea lui Allah, precum si neputinta lor de a cunoaste pana si cel mai mic lucru. Ei au recunoscut harul lui Allah asupra lor si faptul ca El i-a invatat ceea ce nu stiau.

Atunci Allah a spus: „O, Adam! Spune-le numele lor”, adica numele lucrurilor pe care Allah li le aratase ingerilor si pe care ei nu putusera sa le numeasca. „Dupa ce Adam le-a spus numele lor”, ingerilor li s-a aratat limpede superioritatea lui Adam fata de ei si au vazut intelepciunea si stiinta Creatorului in asezarea acestui khalifah.

„Nu v-am spus ca Eu cunosc nevazutul cerurilor si al pamantului?” Nevazutul este ceea ce ne este ascuns si nu putem vedea. Daca El cunoaste nevazutul, este cu atat mai firesc sa cunoasca ceea ce se vede. „Cunosc ceea ce dezvaluiti”, adica aratati, „si ceea ce ascundeati.”

Apoi Allah Preainaltul le-a poruncit ingerilor sa se prosterneze inaintea lui Adam, pentru a-l cinsti si a-i arata rangul, iar prin aceasta sa implineasca adorarea fata de Allah Preainaltul. Ei au ascultat porunca lui Allah si cu totii s-au grabit sa se prosterneze, „in afara de Iblis”. El a refuzat sa se prosterneze, s-a semetit fata de porunca lui Allah si l-a dispretuit pe Adam. El a spus: „Sa ma prosternez inaintea unuia pe care l-ai creat din lut?” (al-Isra', 17:61).

Refuzul si semetia lui au fost urmarea necredintei ascunse in el. Atunci au iesit la iveala dusmania sa fata de Allah si Adam, necredinta si semetia lui.

Din aceste versete se desprind numeroase semne si invataminte. Ele afirma vorbirea lui Allah Preainaltul si faptul ca El nu a incetat sa vorbeasca, rostind ceea ce voieste. Ele afirma ca El este Atotstiutor si Preaintelept.

Ele mai arata ca, atunci cand intelepciunea lui Allah privitoare la unele fapturi sau porunci ne ramane ascunsa, robul trebuie sa se supuna, sa recunoasca limitele propriei intelegeri si sa recunoasca intelepciunea lui Allah. Ele arata grija lui Allah fata de ingeri si bunatatea Sa fata de ei, deoarece i-a invatat ceea ce nu cunosteau si le-a atras atentia asupra lucrurilor de care nu erau constienti.

Aceste versete arata virtutea cunoasterii din mai multe puncte de vedere:

Allah S-a facut cunoscut ingerilor prin stiinta si intelepciunea Sa. Le-a aratat virtutea lui Adam prin cunoastere si faptul ca aceasta este cea mai buna insusire pe care o poate avea un rob. Le-a poruncit sa se prosterneze inaintea lui Adam pentru a-l cinsti dupa ce superioritatea cunoasterii sale devenise limpede.

Ele arata si ca incercarea altora prin intrebari, atunci cand acestia nu pot raspunde, urmata de explicatia data de cel inzestrat cu o cunoastere mai mare, dovedeste superioritatea lui mai deplin decat daca le-ar fi spus raspunsul de la inceput.

Ele ne indeamna sa comparam starea parintelui omenirii cu aceea a parintelui djinnilor, sa recunoastem virtutea lui Adam si binefacerile lui Allah asupra lui, precum si dusmania lui Iblis fata de el. Din ele se desprind si multe alte invataminte.