Al-Baqarah · 2:275–281

Versetele 275 la 281

Dupa ce Allah a mentionat starea celor care cheltuiesc si binele pe care il primesc de la El, precum si pacatele si greselile pe care li le sterge, i-a mentionat pe cei nedrepti care se ocupa cu riba si cu tranzactii rele. El a vestit ca vor fi rasplatiti potrivit faptelor lor.

Asa cum in lumea aceasta cautau castigurile necurate asemenea unor nebuni, in lumea dintre moarte si Inviere (barzakh), precum si in Ziua Invierii, vor fi pedepsiti: nu se vor ridica din morminte pentru inviere si adunare „decat asemenea celui pe care Shaytan il doboara prin atingere”, adica asemenea celui lovit de nebunie si crize convulsive. Aceasta este o pedeapsa, o rusine si o dezonoare pentru ei, drept rasplata pentru practicarea deschisa a riba si pentru cuvintele lor: „Negotul este asemenea riba.” Prin indrazneala lor au pus pe acelasi plan ceea ce Allah a ingaduit si ceea ce El a interzis, declarand astfel ca riba este ingaduita.

Apoi Allah Preainaltul le-a oferit celor care practica riba, precum si altora, calea pocaintei: „Cel la care a venit un indemn de la Domnul sau”, adica o lamurire insotita de fagaduinta si amenintare, „si s-a oprit” din riba pe care o practica, „poate pastra ceea ce a trecut”, adica ceea ce a dobandit prin tranzactiile la care a indraznit si de care s-a pocait. „Iar soarta lui este incredintata lui Allah” in privinta celor ce urmeaza. Daca ramane statornic in pocainta, Allah nu lasa sa se piarda rasplata celor care fac bine.

„Cei care se intorc” la riba dupa lamurirea, amintirea si amenintarea lui Allah „sunt oamenii Focului si vor ramane vesnic in el”. Aceasta arata ca riba impune intrarea in Foc si ramanerea vesnica in el, din pricina urateniei sale, daca nu exista credinta care sa impiedice ramanerea vesnica in Foc.

Acesta se numara printre textele ale caror hotarari depind de existenta conditiilor lor si de lipsa piedicilor. El nu ofera nicio dovada in sprijinul kharijitilor, asa cum nu ofera nici celelalte versete de amenintare. Este obligatoriu sa fie crezute toate textele Cartii si Sunnei. Robul crede ceea ce textele numeroase au transmis: oricine are in inima sa credinta cat greutatea unui bob de mustar va iesi din Foc; si crede, totodata, ca aceste pacate nimicitoare fac omul vrednic de intrarea in Foc daca nu se pocaieste de ele.

Apoi Allah Preainaltul a vestit ca nimiceste castigurile celor care practica riba si face sa creasca milosteniile celor care cheltuiesc. Aceasta este contrariul a ceea ce isi inchipuie multi oameni: ca cheltuiala imputineaza averea, iar riba o sporeste. Temelia inzestrarii si dobandirea roadelor ei se afla la Allah Preainaltul, iar ceea ce se afla la Allah nu se obtine decat prin ascultarea Sa si implinirea poruncii Sale.

Pe cel care indrazneste sa practice riba, Allah il pedepseste prin contrariul scopului sau. Aceasta se vede din experienta, iar „cine este mai adevarat in cuvant decat Allah?” (an-Nisa', 4:122). „Allah nu iubeste niciun tagaduitor nerecunoscator si pacatos”, adica pe cel care tagaduieste binefacerea lui Allah, respinge harul Domnului sau si pacatuieste staruind in neascultare. Intelesul opus al versetului este ca Allah il iubeste pe cel recunoscator pentru binefaceri si pocait de pacate si greseli.

Apoi Allah a asezat intre versetele despre riba cuvintele: „Cei care cred, savarsesc fapte drepte, implinesc rugaciunea si dau zakah...”, ca sa arate ca cele mai puternice motive pentru renuntarea la castigurile interzise obtinute prin riba sunt desavarsirea credintei si implinirea drepturilor ei, indeosebi implinirea rugaciunii si darea zakah. Rugaciunea opreste de la fapta rusinoasa si de la ceea ce este reprobabil, iar zakah este o binefacere fata de fapturi si se opune practicarii riba, care inseamna nedreptatirea si vatamarea lor.

Apoi Allah li S-a adresat credinciosilor, le-a poruncit sa se teama de El si sa lase ceea ce ramasese din tranzactiile cu riba pe care le practicau mai inainte. Daca nu fac aceasta, se afla in razboi cu Allah si cu Mesagerul Sau. Aceasta este una dintre cele mai puternice dovezi ale urateniei riba, fiindca acela care staruie in ea este socotit luptator impotriva lui Allah si a Mesagerului Sau.

„Iar daca va pocaiti” de tranzactiile cu riba, „va revine capitalul vostru”: nu-i nedreptatiti pe oameni luand sporul riba si nici „nu veti fi nedreptatiti” prin micsorarea capitalului vostru.

Oricine se pocaieste de riba, daca tranzactiile s-au incheiat, poate pastra ceea ce a dobandit, iar soarta lui este lasata judecatii lui Allah. Daca tranzactiile sunt inca in vigoare, trebuie sa se limiteze la capitalul sau. Daca ia ceva in plus, a indraznit sa practice riba.

Versetul lamureste intelepciunea interzicerii riba: ea cuprinde nedreptatirea celor nevoiasi prin luarea sporului si cresterea datoriei lor, in vreme ce este obligatoriu sa li se acorde ragaz.

De aceea Allah a spus: „Daca datornicul se afla in stramtorare, acordati-i ragaz pana cand va putea plati.” Daca datornicul este in stramtorare si nu poate plati, creditorul este dator sa-i acorde ragaz pana cand va avea aceasta posibilitate. Iar datornicul, cand dobandeste printr-o cale ingaduita mijloacele de plata, este dator sa-si achite datoria.

Daca creditorul renunta ca milostenie la intreaga datorie ori la o parte din ea, aceasta este mai bine pentru el. Cunoasterea faptului ca va veni o Zi in care se va intoarce la Allah, cand fapta ii va fi rasplatita pe deplin fara ca el sa fie nedreptatit nici cat greutatea unui fir de praf, ii face robului usoara implinirea randuielilor religiei, parasirea tranzactiilor cu riba si binefacerea fata de cei aflati in stramtorare. De aceea Allah a incheiat spunand: „Temeti-va de Ziua in care veti fi intorsi la Allah. Atunci fiecarui suflet i se va rasplati pe deplin ceea ce a agonisit si ei nu vor fi nedreptatiti.”