Al-Baqarah · 2:273–274

Versetele 273 si 274

Trebuie sa cautati pentru milosteniile voastre saracii care s-au dedicat caii lui Allah si ascultarii de El si care nu doresc ori nu pot sa-si castige traiul. Ei se feresc sa ceara; cand ii vede, cel care nu le cunoaste starea ii socoteste bogati. „Ei nu le cer oamenilor cu staruinta”: nu cer deloc, iar daca nevoia ii sileste sa ceara, nu staruie.

Aceasta categorie de saraci este cea mai indreptatita sa primeasca milosteniile, pentru a li se implini nevoile si pentru a fi ajutati sa-si atinga scopul si sa staruie pe calea binelui si pentru a le multumi pentru rabdarea lor si pentru faptul ca privesc spre Creator, nu spre fapturi.

Cu toate acestea, cheltuirea pe caile binefacerii si pentru nevoiasi, oriunde s-ar afla, este un bine, o rasplata si o recompensa la Allah. De aceea Allah Preainaltul a spus: „Cei care isi cheltuiesc averile noaptea si ziua, pe ascuns si pe fata, isi au rasplata la Domnul lor. Nu va fi teama asupra lor si nici nu se vor intrista.”

Allah ii va umbri in Umbra Sa in Ziua in care nu va exista alta umbra decat Umbra Sa, le va darui lucrurile bune si va indeparta de la ei intristarile, fricile si lucrurile neplacute. Cuvintele „isi au rasplata la Domnul lor” inseamna ca fiecare dintre ei o va primi potrivit situatiei sale. Faptul ca rasplata se afla la Domnul lor arata cinstea si maretia acestei stari.

In hadithul autentic se spune: „Un rob daruieste ca milostenie o curmala dintr-un castig bun, iar Cel Atotputernic o primeste cu Mana Sa si o creste pentru unul dintre voi asa cum unul dintre voi isi creste manzul, pana cand ajunge asemenea unui munte urias.”³⁵