Al-Baqarah · 2:269

Versetul 269

Dupa ce a mentionat starea celor care cheltuiesc averile si faptul ca Allah le-a daruit averi din care pot cheltui pe caile binelui si pot ajunge la ranguri inalte, El a mentionat ceva si mai bun: daruieste intelepciunea cui voieste dintre robii Sai si celor carora le voieste binele dintre fapturile Sale.

Intelepciunea inseamna stiintele folositoare, cunostintele drepte, mintile calauzite, priceperea temeinica si rostirea adevarului si savarsirea faptelor drepte. Acesta este cel mai bun dar si cea mai mare binefacere. De aceea Allah a spus: „celui caruia i-a fost daruita intelepciunea i s-a daruit un bine imbelsugat”. El a iesit din intunericul nestiintei la lumina calauzirii si de la nechibzuinta si abaterea in cuvinte si fapte la adevar si cumpatare. Prin acest bine maret, el isi desavarseste sufletul si se pregateste sa aduca fapturilor cel mai mare folos in religia si viata lor lumeasca.

Treburile nu se indreapta decat prin intelepciune: asezarea lucrurilor la locurile lor, acordarea fiecarei chestiuni a locului cuvenit, inaintarea acolo unde se cuvine inaintat si oprirea acolo unde se cuvine oprit.

Numai „cei daruiti cu pricepere” isi amintesc acest lucru maret si cunosc pretul acestui dar urias. Ei au minti intregi si judecata deplina, cunosc lucrul folositor si il savarsesc, iar pe cel daunator il parasesc.

Aceste doua lucruri - daruirea averii si daruirea intelepciunii bazate pe cunoastere - sunt cele mai bune cai prin care cei apropiati se apropie de Allah si cele mai inalte mijloace prin care ajung la cele mai marete cinstiri. Pe amandoua le-a mentionat Profetul - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - cand a spus: „Nu este ingaduita invidia decat in doua cazuri: un om caruia Allah i-a daruit avere si i-a dat puterea sa o cheltuiasca pentru adevar si un om caruia Allah i-a daruit intelepciunea, iar el judeca potrivit ei si ii invata pe oameni.”³³