Comentariul pasajului
Versetele 264 la 266
Textul arab și traducerea din volum
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُوا۟ لَا تُبْطِلُوا۟ صَدَقَـٰتِكُم بِٱلْمَنِّ وَٱلْأَذَىٰ كَٱلَّذِى يُنفِقُ مَالَهُۥ رِئَآءَ ٱلنَّاسِ وَلَا يُؤْمِنُ بِٱللَّهِ وَٱلْيَوْمِ ٱلْـَٔاخِرِ ۖ فَمَثَلُهُۥ كَمَثَلِ صَفْوَانٍ عَلَيْهِ تُرَابٌ فَأَصَابَهُۥ وَابِلٌ فَتَرَكَهُۥ صَلْدًا ۖ لَّا يَقْدِرُونَ عَلَىٰ شَىْءٍ مِّمَّا كَسَبُوا۟ ۗ وَٱللَّهُ لَا يَهْدِى ٱلْقَوْمَ ٱلْكَـٰفِرِينَ ﴿٢٦٤﴾
264. O, voi cei care credeti! Nu va zadarniciti milosteniile prin amintirea favorii si prin vatamare, asemenea celui care isi cheltuieste averea pentru a fi vazut de oameni si nu crede in Allah si in Ziua de Apoi. Pilda lui este asemenea unei stanci netede acoperite cu pamant: o ploaie puternica se abate asupra ei si o lasa goala. Ei nu au nicio putere asupra celor pe care le-au agonisit. Allah nu-i calauzeste pe oamenii necredinciosi.
وَمَثَلُ ٱلَّذِينَ يُنفِقُونَ أَمْوَٰلَهُمُ ٱبْتِغَآءَ مَرْضَاتِ ٱللَّهِ وَتَثْبِيتًا مِّنْ أَنفُسِهِمْ كَمَثَلِ جَنَّةٍۭ بِرَبْوَةٍ أَصَابَهَا وَابِلٌ فَـَٔاتَتْ أُكُلَهَا ضِعْفَيْنِ فَإِن لَّمْ يُصِبْهَا وَابِلٌ فَطَلٌّ ۗ وَٱللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرٌ ﴿٢٦٥﴾
265. Pilda celor care isi cheltuiesc averile cautand multumirea lui Allah si din statornicie launtrica este asemenea unei gradini aflate pe un loc inalt: asupra ei cade o ploaie puternica si ea isi da roadele indoit; iar daca nu cade asupra ei o ploaie puternica, ii este de ajuns o burnita. Allah vede bine ceea ce savarsiti.
أَيَوَدُّ أَحَدُكُمْ أَن تَكُونَ لَهُۥ جَنَّةٌ مِّن نَّخِيلٍ وَأَعْنَابٍ تَجْرِى مِن تَحْتِهَا ٱلْأَنْهَـٰرُ لَهُۥ فِيهَا مِن كُلِّ ٱلثَّمَرَٰتِ وَأَصَابَهُ ٱلْكِبَرُ وَلَهُۥ ذُرِّيَّةٌ ضُعَفَآءُ فَأَصَابَهَآ إِعْصَارٌ فِيهِ نَارٌ فَٱحْتَرَقَتْ ۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ ٱللَّهُ لَكُمُ ٱلْـَٔايَـٰتِ لَعَلَّكُمْ تَتَفَكَّرُونَ ﴿٢٦٦﴾
266. Si-ar dori vreunul dintre voi sa aiba o gradina de curmali si vita-de-vie, pe sub care curg rauri si in care are din toate roadele, iar batranetea sa-l ajunga in vreme ce are urmasi slabi, apoi asupra ei sa se abata un vartej cu foc si sa arda? Astfel va lamureste Allah semnele, pentru ca voi sa cugetati.
Text arab: Tanzil Project (filă nouă). Surse și drepturi
In aceste versete, Allah a dat trei pilde: pentru cel care cheltuieste cautand Fata Sa si care, dupa ce daruieste, nu aminteste favoarea facuta si nu pricinuieste vatamare; pentru cel care, dupa ce daruieste, aminteste favoarea facuta si pricinuieste vatamare; si pentru cel care savarseste fapte pentru a fi vazut de oameni.
Prima pilda este cea a omului a carui cheltuiala este primita si inmultita, fiindca izvoraste din credinta si sinceritate deplina, „cautand multumirea lui Allah si din statornicie launtrica”. Ei cheltuiesc cu suflet statornic, darnic si sincer. O asemenea fapta este „asemenea unei gradini aflate pe un loc inalt”. Gradina aflata pe un loc inalt este expusa vantului si soarelui si are apa din belsug.
Daca nu se abate asupra ei ploaia puternica si bogata, ii ajunge burnita, datorita pamantului ei bun, locului roditor si tuturor cauzelor care ii sporesc cresterea, inflorirea si rodirea. De aceea „isi da roadele indoit”, adica inmultit. O gradina cu asemenea insusiri este tot ce isi pot dori oamenii mai bun; tot astfel, aceasta fapta aleasa se afla pe cea mai inalta treapta.
A doua pilda este cea a omului care cheltuieste pentru Allah, apoi aminteste favoarea facuta si pricinuieste vatamare, ori savarseste o fapta, dupa care face ceva care o anuleaza. El este asemenea stapanului acestei gradini asupra careia se abate „un vartej”, adica un vant puternic, „cu foc si arde”, in vreme ce omul este batran si slab, iar urmasii lui sunt neputinciosi.
Aceasta este una dintre cele mai cumplite stari. De aceea pilda incepe prin intrebarea: „Si-ar dori vreunul dintre voi...?” Uratenia ei este recunoscuta de cei carora li se adreseaza. Pierderea gradinii dintr-odata, dupa ce copacii ei se inaltasera si roadele se copsesera, este o nenorocire mare. Faptul ca ea se petrece cand stapanul ei este batran si slab, incapabil sa munceasca, iar copiii lui sunt slabi, nu-l pot ajuta si depind de el pentru intretinere, este o a doua nenorocire. Omul care a lucrat pentru Allah, apoi si-a anulat fapta prin ceva potrivnic ei, seamana cu stapanul gradinii peste care s-a abatut aceasta nenorocire tocmai cand nevoia lui de ea era cea mai mare.
A treia pilda este a omului care lucreaza pentru a fi vazut de oameni, fara credinta in Allah si fara sa nadajduiasca rasplata Sa. Inima lui este asemanata cu o stanca neteda acoperita cu pamant. Privitorul crede ca, atunci cand va cadea ploaia, ea va rodi precum pamanturile bune. Dar este numai o piatra: ploaia puternica spala pamantul de pe ea si o lasa goala.
Aceasta pilda se potriveste inimii celui care savarseste fapte pentru a fi vazut de oameni: in ea nu se afla credinta, ci este aspra, nu se inmoaie si nu se smereste. Faptele si cheltuielile lui nu au o temelie pe care sa se sprijine si nici un scop drept spre care sa se indrepte. Tot ceea ce face este zadarnic, fiindca lipseste conditia primirii.
Fapta celui din pilda anterioara s-a anulat desi conditia primirii ei exista, din pricina ivirii unei piedici. Fapta celui dintai este primita si inmultita, fiindca exista conditia ei - credinta, sinceritatea si statornicia - si lipsesc piedicile care o strica.
Aceste trei pilde se aplica tuturor celor care savarsesc fapte. Robul sa se cantareasca pe sine si sa-i cantareasca pe altii dupa aceste cantare drepte si pilde potrivite: „Aceste pilde le dam Noi oamenilor, insa nu le inteleg decat cei care au stiinta” (al-'Ankabut, 29:43).