Al-Baqarah · 2:249–252

Versetele 249 la 252

Talut a vazut in oaste lipsa de hotarare si neputinta si a inteles ca ea avea nevoie de o incercare prin care cel statornic sa se deosebeasca de cel care se retrage. El le-a spus ca Allah ii va incerca printr-un rau pe langa care urmau sa treaca intr-un moment in care aveau nevoie de apa. Cel care bea din el nu avea sa se mai numere printre oamenii sai, fiindca aceasta era dovada lipsei lui de rabdare; iar cel care nu gusta din el se numara printre oamenii sai, fiindca rabdarea si ascultarea lui erau dovedite. Era ingaduit sa ia doar o mana de apa, iar acea putina apa putea sa-i fie de ajuns prin binecuvantarea lui Allah.

Cei mai multi au baut si s-au retras. Cand Talut si cei care credeau impreuna cu el au trecut raul, unii au spus: „Astazi nu avem putere impotriva lui Jalut si a ostilor sale.” Daca acestea au fost cuvintele celor care se retrasesera, ele erau o justificare a retragerii lor; iar daca au fost cuvintele celor care trecusera, ele aratau ca isi socoteau puterile prea slabe. Oamenii credintei depline i-au incurajat: „De cate ori o ceata mica a biruit o ceata numeroasa, cu ingaduinta lui Allah! Allah este cu cei statornici”, prin ajutorul, sprijinul si biruinta Sa. Astfel ei au ramas statornici in lupta impotriva lui Jalut si a ostilor lui.

Dawud l-a ucis pe Jalut, iar prin aceasta li s-au daruit izbanda si biruinta asupra dusmanului. Allah i-a daruit lui Dawud domnia si intelepciunea, adica profetia, stiintele folositoare, judecata inteleapta si vorbirea hotaratoare. Apoi Allah a aratat folosul jihadului: daca nu i-ar opri pe necredinciosi, pe desfranati si pe oamenii raului prin credinciosi, pamantul s-ar umple de stricaciune. Din bunatatea Sa fata de credinciosi, Allah ii apara pe ei si religia lor prin Legea si puterea Sa.

Cand Allah i-a lamurit Mesagerului Sau aceasta istorisire, a spus: „Acestea sunt semnele lui Allah, pe care ti le recitam intru adevar. Cu adevarat, tu esti dintre Mesageri.” Relatarea istoriei natiunilor trecute, a profetilor, a urmasilor si a dusmanilor lor se numara printre dovezile misiunii sale, fiindca el nu ar fi cunoscut-o daca Allah nu i-ar fi vestit-o.

Istorisirea cuprinde multe invataturi. Printre ele se afla virtutea jihadului, foloasele si roadele lui, precum si faptul ca el este singurul mijloc de pastrare a religiei, a tinuturilor, a trupurilor si a averilor. Chiar daca luptatorii intampina greutati, urmarile lor sunt bune, iar cei care se retrag, chiar daca se odihnesc putin, vor trudi multa vreme.

Ea arata ca pentru conducere trebuie ales cel competent, iar competenta se intemeiaza pe doua lucruri: stiinta conducerii si administrarii si puterea prin care adevarul este pus in aplicare. Cel care le intruneste pe amandoua este mai indreptatit decat altul.

Din istorisire se deduce si ceea ce au spus invatatii: comandantul unei ostiri trebuie sa o cerceteze la plecare si sa-i opreasca pe oamenii nepotriviti pentru lupta, precum si caii si celelalte animale de calarie nepotrivite. Motivele pot fi slabiciunea, lipsa de rabdare, raspandirea descurajarii ori teama de vatamarea pe care ar aduce-o insotirea lor. O asemenea prezenta nu le-ar aduce oamenilor decat rau.

Cand se apropie lupta trebuie intariti si incurajati luptatorii, indemnati sa fie puternici in credinta, sa se sprijine pe deplin pe Allah si sa aiba incredere in El; trebuie cerute de la Allah statornicia, ajutorul pentru rabdare si biruinta asupra dusmanilor.

Hotararea de a lupta nu este totuna cu realitatea luptei. Omul poate fi hotarat, dar, cand confruntarea soseste, hotararea lui se poate destrama. De aceea, printre rugile Profetului - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa - se afla: „Iti cer statornicie in ceea ce am de implinit si hotarare pe calea cea dreapta.”³⁰ Cei care au rostit cuvinte ce aratau o hotarare neclintita s-au retras in cea mai mare parte atunci cand a venit timpul. Asemanator este si cuvantul sau: „Iti cer multumire dupa hotarare”³¹, fiindca multumirea dupa implinirea unei hotarari neplacute sufletelor este multumirea adevarata.