Al-Baqarah · 2:238–239

Versetele 238 la 239

Allah Preainaltul porunceste pazirea tuturor rugaciunilor si, in mod deosebit, a rugaciunii de mijloc, care este rugaciunea de 'asr. Pazirea rugaciunilor inseamna implinirea lor la timpul lor, respectand toate conditiile si toti stalpii lor, cu smerenie si cu toate celelalte lucruri obligatorii si recomandate care le apartin. Prin pazirea rugaciunilor se dobandeste pazirea celorlalte acte de adorare si se intareste oprirea de la faptele rusinoase si de la rau, mai ales cand rugaciunile sunt implinite asa cum a poruncit Allah.

Cuvintele: „si stati inaintea lui Allah cu supunere” inseamna: umili, sinceri si smeriti. Qunut inseamna staruinta in ascultare impreuna cu smerenia.

In cuvintele: „Iar daca va temeti”, lucrul de care omul se teme nu este numit, pentru ca sensul sa cuprinda teama de dusman, de animale salbatice si de pierderea unui lucru a carui pierdere i-ar aduce vatamare. Atunci rugati-va mergand pe jos ori calare pe cai, pe camile ori pe alte mijloace de calarie. In aceasta stare nu este obligatorie indreptarea spre qiblah. Aceasta este forma rugaciunii celui scuzat din cauza fricii.

Cand siguranta revine, omul implineste rugaciunea in forma ei deplina. In cuvintele: „Cand sunteti din nou in siguranta, pomeniti-L pe Allah” intra desavarsirea rugaciunilor, precum si inmultirea pomenirii lui Allah, ca multumire pentru binecuvantarea sigurantei si pentru binecuvantarea invataturii in care se afla fericirea robului.

Versetul arata virtutea stiintei. Celui pe care Allah l-a invatat ceea ce nu stia se cuvine sa inmulteasca pomenirea lui Allah. El sugereaza si ca inmultirea pomenirii Sale este o cauza pentru dobandirea altor cunostinte, fiindca multumirea este legata de sporire.