Al-Baqarah · 2:237

Versetul 237

Adica: daca divortati de femei inainte de consumarea casatoriei, dupa ce ati stabilit zestrea, femeii divortate ii revine jumatate din zestrea stabilita, iar voua va revine cealalta jumatate. Aceasta este indatorirea, daca nu intervine iertarea si renuntarea benevola: femeia poate renunta in favoarea sotului la jumatatea care i se cuvine, daca are capacitatea legala sa faca aceasta.

Ori poate renunta „cel in mana caruia se afla legatura casatoriei”. Potrivit opiniei corecte, acesta este sotul, fiindca el are in mana desfacerea legaturii casatoriei, iar tutorele nu poate renunta la un drept dobandit de femeie, deoarece nu este nici titularul acelui drept, nici imputernicitul ei. S-a spus si ca acesta este tatal, iar formularea versetului indica aceasta opinie.²⁹

Apoi Allah indeamna la iertare si arata ca acela care renunta este mai aproape de evlavie, fiindca aceasta este o facere de bine care aduce alinare sufletului. Omul nu trebuie sa se lipseasca pe sine de binefacere si de ceea ce este drept si nici sa uite bunavointa, care este treapta cea mai inalta a purtarii dintre oameni.

Purtarea oamenilor unii fata de altii are doua trepte. Prima este dreptatea si echitatea obligatorie: sa iei ceea ce ti se cuvine si sa dai ceea ce datorezi. A doua este bunavointa si binefacerea: sa oferi ceea ce nu iti este obligatoriu, sa fii ingaduitor cu privire la drepturile tale si sa treci peste nemultumirile din suflet. Omul nu trebuie sa uite aceasta treapta, chiar daca o implineste numai uneori, mai ales fata de cel cu care are legaturi si convietuieste. Allah ii rasplateste pe binefacatori prin har si darnicie. De aceea spune: „Cu adevarat, Allah vede deplin ceea ce faceti.”