Al-Baqarah · 2:230–231

Versetele 230 la 231

„Daca el divorteaza de ea”, adica prin al treilea divort, „ea nu-i mai este ingaduita dupa aceea pana cand nu se casatoreste cu un alt sot”, printr-o casatorie valabila in care are loc si relatia conjugala. Casatoria recunoscuta de Lege cuprinde contractul valabil si consumarea, iar asupra acestui lucru exista acord.

A doua casatorie trebuie sa fie una dorita in sine. Daca scopul ei este numai ca femeia sa devina din nou ingaduita primului sot, aceasta nu este o casatorie recunoscuta si nu o face din nou ingaduita primului sot. Nici relatia cu stapanul unei sclave nu o face ingaduita primului sot, fiindca stapanul nu este sot.

Daca ea se casatoreste cu al doilea sot din dorinta sincera de casatorie, acesta are relatii cu ea, apoi se desparte de ea si 'iddah se incheie, „nu este niciun pacat asupra lor”, adica asupra primului sot si asupra femeii, „daca se intorc unul la altul”, printr-un nou contract incheiat intre ei. Faptul ca intoarcerea le este atribuita amandurora arata ca este necesar consimtamantul reciproc.

Pentru intoarcere se cere ca ei sa creada ca „vor putea respecta hotarele lui Allah”, fiecare respectand drepturile celuilalt. Aceasta se intampla atunci cand regreta felul de convietuire de dinainte, care a dus la despartire, si hotarasc sa-l inlocuiasca printr-o convietuire buna. Atunci nu este niciun pacat in intoarcerea lor.

Din sensul versetului rezulta ca, daca ei nu cred ca vor putea respecta hotarele lui Allah si li se pare mai probabil ca situatia de dinainte si convietuirea rea vor continua, intoarcerea lor este un pacat. Nu este ingaduit sa te angajezi intr-o situatie in care porunca lui Allah nu va fi implinita si in care nu I se va da ascultare.

Aceasta arata ca, atunci cand omul vrea sa se angajeze intr-o activitate, mai ales intr-o functie de autoritate mica ori mare, trebuie sa se cerceteze pe sine. Daca vede ca are puterea necesara si este increzator ca isi poate indeplini indatoririle, sa mearga inainte; altfel, sa se opreasca.

Dupa ce Allah Preainaltul a lamurit aceste hotarari mari, a spus: „Acestea sunt hotarele lui Allah”, adica legile pe care El le-a delimitat, explicat si limpezit, „pe care El le lamureste unor oameni care stiu”, fiindca ei sunt cei care beneficiaza de ele si le aduc folos altora. Aici se afla o virtute vadita a oamenilor stiintei: Allah a facut ca lamurirea hotarelor Sale sa le fie adresata in mod deosebit si ei sa fie cei vizati. Se arata si ca Allah iubeste ca robii Sai sa cunoasca hotarele a ceea ce a pogorat asupra Mesagerului si sa dobandeasca intelegerea lor.

„Cand divortati de femei”, printr-un divort revocabil, o data ori de doua ori, „si ele se apropie de sfarsitul perioadei lor de asteptare, fie pastrati-le potrivit cu ceea ce este drept, fie eliberati-le potrivit cu ceea ce este drept”. Fie le luati inapoi cu intentia de a le respecta drepturile, fie le lasati fara intoarcere si fara vatamare.

De aceea spune: „Nu le pastrati pentru a le vatama si pentru a incalca limitele”, trecand prin aceasta fapta de la ingaduit la interzis. Ingaduit este sa le pastrati cu bunatate; interzis este sa le tineti pentru vatamare. „Cel care face aceasta s-a nedreptatit pe sine.” Chiar daca dreptul incalcat apartine unei fapturi, vatamarea se intoarce asupra celui care a voit-o.

„Nu luati semnele lui Allah in batjocura.” Allah Si-a lamurit hotarele pe deplin, iar scopul este ca ele sa fie cunoscute, puse in lucrare si respectate, fara a fi depasite. El nu le-a pogorat in zadar, ci cu adevar, sinceritate si seriozitate. A le lua in batjocura inseamna a te juca cu ele, a le incalca cu indrazneala si a nu le implini cerintele: vatamarea femeii prin pastrarea casatoriei ori prin despartire, inmultirea divorturilor ori rostirea celor trei deodata. Din indurarea Sa, Allah a randuit cate un divort, unul dupa altul, din blandete fata de om si pentru binele lui.

„Amintiti-va binefacerea lui Allah asupra voastra” in general: cu limba, prin lauda si preamarire; cu inima, prin recunoastere si marturisire; si cu madularele, folosindu-le in ascultarea lui Allah. „Si ceea ce El a pogorat asupra voastra din Carte si intelepciune”, adica Sunnah. Prin ele v-a aratat caile binelui si v-a incurajat spre ele, v-a aratat caile raului si v-a avertizat impotriva lor, v-a facut cunoscut pe Sine si lucrarile Sale fata de aliatii si dusmanii Sai si v-a invatat ceea ce nu stiati.

S-a mai spus ca „intelepciunea” inseamna tainele Legii: Cartea cuprinde hotararea, iar intelepciunea lamureste intelepciunea lui Allah din porunci si interdictii. Ambele sensuri sunt corecte. De aceea spune: „prin care va povatuieste”, adica prin ceea ce a pogorat asupra voastra. Aceasta intareste interpretarea potrivit careia intelepciunea inseamna tainele Legii, fiindca povatirea cuprinde lamurirea hotararii si a intelepciunii, incurajarea si avertizarea. Prin cunoasterea hotararii dispare nestiinta; intelepciunea insotita de incurajare naste dorinta, iar intelepciunea insotita de avertizare naste teama.

„Temeti-va de Allah” in toate treburile voastre „si sa stiti ca Allah este Atotstiutor al tuturor lucrurilor”. De aceea El v-a lamurit aceste hotarari cu cea mai deplina precizie si trainicie, iar ele urmaresc binele oamenilor in orice timp si loc. Lui I se cuvin lauda si recunostinta.